“Rapoartele poliției și ale Comitetului Regional de Fotbal consemnează manifestări violente la meciurile CFR-ului de la Cluj. În 1922, la derby-ul local Victoria Cluj – CFR Cluj toți cei 22 de jucători intrați pe teren se aflau sub influența alcoolului”, apare scris în cartea lui Cantor Zoltan şi Ciprian Rus, „100% CFR. Centenarul unui vis”.
Pornind de la acest pasaj, oarecum amuzant, nu poţi să nu te întrebi ce e cu această echipă Victoria Cluj, pentru că despre CFR avem destule date. Găsim, cu puţin efort, informaţii despre un club sportiv al mănăşturenilor condus de oameni ce şi-au lăsat amprenta asupra vremurilor, prof. univ. Coriolan Tătaru, dr. N. Birăescu, prof. univ. dr. Liviu Pop, Patriciu Curea, Constantin Schipor etc., şi cu jucători ce au fost selecţionaţi în naţionala României.
Legat de numele acestei formaţii, găsim pe wikipedia următoarele:
„Victoria Cluj a fost un club românesc de fotbal, înființat în anul 1920, în cartierul Mănăștur, înglobând inițial studenții de la Academia Comercială din Cluj. A jucat două finale consecutive ale campionatului național, în 1922 și 1923, ambele pierdute în faţa celor de la Chinezului Timișoara.
Echipa de bază în această perioadă a fost: Maksay (Molnar) – Husza (Chifor), Doczi – Polocsai, Szilaghi, Farkas – I.Istvanffy, Cipcigan, L.Istvanffy, Szanto, Rosvan (Megyery).
În sezonul 1925-26, câștigă din nou campionatul regiunii Cluj, dar pierde meciul de baraj cu AMEFA Arad.
În 1927 își schimbă numele în FC România Cluj. Sub această titulatură, în 1928 ajunge în sferturile de finală ale turneului final, dar este eliminată de Jiul Lupeni.
Un sezon mai târziu reușește performanța de a se califica în finală, unde este însă învinsă de Venus București. 11-le folosit în ultimul act: Molnar – Doczi, Chifor – Doboșan, Bradea, Baba – Tabacu, Deheleanu, Huniade, Cipcigan, Novac.
După 1932 participă la primul campionat al Diviziei A, ocupând locul șase în Seria I, urmat de un loc cinci în Seria II a ediției următoare. Din 1936 revine la numele Victoria Cluj sub care reușește un loc trei în sezonul 1937-38.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial activitatea echipei este foarte redusă. După război, evoluează în Divizia B, ediția 1946-47, ocupând locul 14 în seria a 3-a, după care se destramă și dispare”.
Destul de puţine date, dar urmele lăsate în istoria fotbalului nu se limitează la acest text. Alte informaţii spun că în mod constant jucători ai echipei Victoria activau sub culorile Universităţii şi invers, sau erau selecţionaţi în echipa naţională.
Regretatul Gheorghe Bodea menţionează, în lucrările sale, că: “…prima reîntoarcere de după bejenia din 1940 a unei echipe de fotbal clujene, a fost Victoria, care la 8 aprilie 1945, pe stadionul din Parcul oraşului, întâlneşte echipa K.M.S.C. (fostă K.A.C., apoi Vasas, Fierar, Muncitorii). După cum scrie presa vremii, Victoria era „compusă din jucătorii care au activat în trecut în cadrele simpaticei echipe mănăşturene. Fără antrenament, fără coeziune, jucătorii Victoriei n-au putut face – cu tot elanul lor – un rezultat onorabil, mai ales că echipa clujeană (K.M.S.C.) deţine o formă excepţională, fiind în stare să obţină rezultate frumoase cu oricare echipă din ţară”. Formaţiile au fost următoarele: Victoria: Costea, Felecan, Meşter, Soporean, Coman, Pál, Vigu I, Cornea, Vigu II, Jifcovici, Negruţiu (Vigu III). După cum se poate observa în echipă apar şi câţiva „U”işti”.
Despre un alt meci al mănăşturenilor ne lasă scris: ”La 13 iulie 1945, ziarele clujene anunţă programul echipei „Carmen” din Bucureşti, care va susţine la Cluj, sâmbăta, 14 iulie, un meci în compania echipei Victoria. Bucureştenii de la „Carmen” au învins „Victoria” (Morariu, Felecan I, Felecan III, Bedő, Szaboki, Soporean, Cornea, (Kovacs VI), Pop Alexandru, Vigu II, Chiorean (Negruţiu), Căpuşan) cu 4:2. A. Vigu, unul din ispravnicii „Victoriei”, declara: Victoria, după 2 luni de când s-a reîntors, şi-a spus cuvântul, obţinând un rezultat onorabil cu splendida echipă Carmen.”
Iată ce spune Ştefan Dobay, o legendă a fotbalului, despre întâlnirea dintre Chinezul Timişoara şi Victoria Cluj, echipa Mănăşturului, într-un text ce pare să confirme versurile galeriei “primul pas pe stadion / n-am să-l uit pân’am să mor”:
“Era vară. În fața parcului, pe un panou, un afiș multicolor anunța că, pe Arena Sportivă, va avea loc duminică finala între echipele Victoria Cluj și Chinezul Timișoara, pentru desemnarea campioanei țării pe anul 1921-1922. Noi, copiii din părculeț, l-am citit fiecare cu glas tare de multe ori, și… când lectura era în toi, apare domnul Kragel. Acest mare prieten al micilor fotbaliști ne-a luat cu el, ca de obicei, în parc, ne-a așezat pe iarbă, în semicerc, și, stând în mijlocul nostru ca să-l vedem toți, ne-a explicat ce înseamnă finala campionatului național.
Intrați pe Arenă, după ce am vizitat stadionul, ne-am oprit în spatele porții dinspre Mehala. Cu puțin înainte de ora 5, din spatele tribunei auzim niște zgomote ciudate. Erau echipele mari, care ieșiseră în fața vestiarelor și făceau încălzirea, așa cum se proceda pe atunci. Fiecare trimitea balonul cât putea de sus. Adversarul proceda la fel. La 5 fix, formațiile au apărut pe teren. Căpitanul echipei oaspete a ieșit primul, cu mingea în mână, și cu o forță nemaipomenită, a tras un șut spre cer! Eu am crezut că mingea nu va mai cade jos niciodată!… În echipa Victoria din Cluj jucau, printre alții, Chifor sau Cipcigan” . Fragment din autobiografia lui Ștefan Dobay „Șut… goool!”
Povestea sportului mănăşturean nu se opreşte aici. Cu siguranţă, mai sunt printre noi destui care pot completa această istorie, precum sunt foarte mulţi care fac performanţă în continuare. Vom reveni cu poveştile lor şi ale celor care-i sprijină…
-