Transilvania rămâne un spațiu multiconfesional în care elementele tradiționale se întrepătrund, activând vechi tradiții și valorificând obiceiuri din cele mai diverse. Pentru ortodocși și pentru greco-catolici, aceste zile din Săptămâna Mare reprezintă o perioadă de reculegere pentru Învierea Domnului.
O tradiție ce își află rădăcinile în vremurile apropiate, în secolul al XIX-lea, a fost adoptată de către ardelenii ce au emigrat din Imperiul Austro-Ungar în America de Nord. Oameni „cu frica de Demnezeu”, au intrat în contact direct cu spațiul evanghelic local și au descoperit frumusețea imnurilor protestante. Așa au apărut la noi colindele pascale, o adaptare a acestor cântări la tradiția liturgică bizantină, împărtășită de ortodocși și de greco-catolici. Spre deosebire de colindele de Crăciun, colindele pascale sunt cântate în cadrul bisericii și exprimă durerea provocată de suferințele Mântuitorului. În bisericile greco-catolice (vezi clujtoday.ro), în aceste zile, este parcursă Calea Crucii, o devoțiune aparte, de tradiție romană. Joia Mare sunt citite deniile, iar Vinerea Mare este o zi aliturgică, după cum spune protopopul greco-catolic de Cluj, Mircea Marțian.
În Noaptea de Înviere, credincioșii primesc așa-numitele paști, adică bucățele de pâine amestecate cu vin. Nu este vorba de Euharistie, ci de tradiția Cinei Domnului, împrumutată din Biserica Reformată Calvină. În ziua de Paști, oamenii ciocnesc ouă roșii, iar a doua zi de Paști este păstrat obiceiului stropitului sau udatului, spune istoricul Leonard Horvath.
