Ștefan Nagy, bateristul legendarei formații Semnal M: „Noi am fost generația de sacrificiu, dar voi puteți schimba lumea!”

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinFacebooktwitterredditpinterestlinkedin

Formația Semnal M nu mai are nevoie de nicio prezentare. Și nici Ștefan Nagy, bateristul acestei trupe-simbol a rockului românesc. Despre muzică, dragoste, viață și patrie artistul vorbește cu un optimism incurabil, încrederea în viitor fiind o „boală” de care toboșarul nu se va vindeca niciodată. Aflat la finalul unei cariere muzicale de ale cărei roade s-au bucurat generații întregi, Ștefan Nagy a fost de acord să ne introducă în  culisele existenței sale puse în slujba fanilor. Veți putea descoperi în acest portret un spirit viu, plin de nădejde și de iubire pentru oameni.

 Copilăria petrecută „înaintea erei noastre”

 Ștefan Nagy s-a născut în centrul Clujului, pe strada Clinicilor, „înaintea erei noastre, dar nu foarte demult”, după cum el însuși povestește:

„A fost o zonă foarte liniștită, stăteam chiar lângă spital. Pe la 6-7 ani noi, copiii, ne jucam pe stradă, iar mama îmi spunea când ieșeam afară: «Vezi să nu te lovească o căruță!» Prin anii ’55-’56 erau puține mașini. Dar așa trece timpul… mult prea repede și trece din timpul nostru!
Am avut o copilărie frumoasă, cu toate că am prins începuturile comunismului. L-am prins și pe Gheorghiu Dej, dar noi, copiii, nu știam, ne cream lumea noastră fiecare și găseam frumusețe în orice! Atunci nu erau atâtea jucării ca și astăzi și țin minte că sora mea mi-a adus cadou, când aveam 5 ani, o bicicletă din Moscova. Toată strada, chiar și băieții de 18 ani, au învățat pe bicicleta aceea să meargă! Jucăriile erau la comun, le puneam laolaltă și toată lumea se juca, nu ca și astăzi, când nepoata își atenționează bunicul: «Vezi să nu îmi aduci Lego nasol!»

„Cea mai frumoasă boală”

Odată cu apariția formației ”Beatles”, Ștefan Nagy și tinerii de vârsta sa au descoperit ceea ce regimul comunist numea a fi „muzica decadentă” – rockul. Pentru că băieții nu erau lăsați să poarte părul lung, aceștia au găsit modalități inedite pentru a își ascunde la școală preferințele muzicale și lungimea părului, pe atunci în dezacord cu politica de stat:

„Noi tot ne lăsam în față bretoanele, iar la școală ne dădeam părul cu apă cu zahăr. Vă dați seama, cum erau muștele după noi! Și, de atunci, mi-am lăsat părul tot mai lung, barbă, am dat de muzică – asta e o infecție din tinerețe de care nu te poți lăsa, nici nu vrei să te vindeci! E cea mai frumoasă boală și, mai târziu, când prinzi și utilitatea muzicii, să îi faci pe alții fericiți, să îi smulgi din cotidian, să îi faci să uite de toate necazurile, e un cadou de la Dumnezeu!”

Ștefan Nagy a cântat inițial la chitară, iar toboșar a ajuns în urma unei minciuni:

„Îmi plăceau și tobele, dar în trupa Cromatic de la Cluj eram chitarist. La mare, Teo Peter le-a spus celor din trupa Solaris, care concertau la Eforie Nord, la Pescăruș, că eu sunt baterist. Așa am ajuns să cânt pentru prima dată pe scenă ca baterist!”

În anii 70, după cum își amintește Ștefan Nagy, începuseră deja să se formeze în societatea românească două tabere: populația, care era împotriva comuniștilor, și membrii și simpatizanții regimului, care încercau să se impună:

„Ei încercau cu toate trucurile să ne păcălească, să ne pedepsească, iar noi încercam să ne facem de cap! Atunci, prin ’69-’70, dacă cântai muzică rock, te exmatriculau de la Liceul de Muzică sau de la Conservator.”

Cu toate acestea, artistul a continuat să își ducă mai departe vocația. Și-a șlefuit talentul timp de 3 ani în cadrul formației bucureștene Mondial, mai apoi la Formația Fără Nume, după care s-a întors în Cluj pentru a-și continua cariera muzicală în orașul natal. Între anii ’77-’78 a cântat cu Semnal M, iar mai apoi a colaborat cu diferite trupe din țară, cu Teatrul Maghiar și cu Teatrul Național din Cluj.

După Revoluție, Ștefan Nagy a plecat din România și până în 1995 a trăit și a cântat în Germania. Din 1996 s-a întors în țară și a reluat la Cluj relația și prestația muzicală cu Semnal M – „Sanatoriul Semnal M”, cum îi spune artistul, „unde a trecut orice durere, orice boală”.

Libertatea câștigată în decembrie 1989 a fost, în opinia artistului, de unii greșit înțeleasă:

„În sfârșit aveam acces la orice muzică, puteai să cânți orice voiai, iar majoritatea trupelor s-au bucurat că au scăpat de cenzura comunistă și au început să cânte în engleză. Dar Iuliu Merca și Semnal M a ținut mai departe stilul și mesajul, am cântat doar pentru ai noștri!”

Ce înseamnă muzica pentru legendarul toboșar?

 „Pe scurt, muzica e viață – să comunici cu oamenii, să te bucuri de bucuria lor, să te întristeze durerile și problemele lor, să trăiești prin ei și pentru ei! Semnal M a avut și are un public minunat! După mine, cel mai frumos public din România! Oameni boemi, artiști, oameni care iubesc sau care învață să iubească din nou, care iartă, care se bucură când ne ascultă!”, explică Ștefan Nagy.

Artistul consideră că Iuliu Merca a avut o inspirație divină cu piesele pe care le-a creat:

„El, dacă s-ar fi născut în Statele Unite, ar fi fost în istoria muzicii mondiale! Țin minte că am cântat în Germania și fanii îi spuneau Joe Cocker de România! Nu mai știau cum să ne mângâie, veneau lângă noi oameni care nu înțelegeau textul, dar cărora mesajul muzical le-a ajuns până la inimă!”

Cu toată libertatea de acum, Ștefan Nagy consideră că, în lumea actuală, artiștilor tineri valoroși le este mult mai greu să se lanseze decât le-a fost celor din generația sa:

„E păcat că este mediatizată agresiv non-muzica sau muzica de slabă calitate! Sunt foarte mulți artiști talentați în țara aceasta care ar avea multe de spus și nu sunt ascultați sau promovați și astfel se pierd cântând coveruri. Avem artiști de valoare mondială și instrumentiști care, ca în orice meserie, trebuie să își caute drumul în afara țării, iar peste hotare trebuie să fie de zece ori mai buni decât colegii lor!
E mai greu acum să te lansezi decât era în trecut și artiștii sunt debusolați. Au multe proiecte, cântă fiecare în mai multe trupe, sunt pripiți, nu știu încotro să o ia. E foarte greu pentru ei, plus că se confruntă cu o concurență neloială cu electronica, acum orice artist poate fi ascultat pe internet la calitatea originală a înregistrării”, explică Ștefan Nagy.

„Până aici Clujul, de aici Mănăștur!”

 Ștefan Nagy locuiește acum în Mănăștur, cartier de care îl leagă vechi amintiri, din copilărie:

„Când eram copil, era o zicală: «Până aici Clujul, de aici Mănăștur!» Prin anii ’56-’57 aveam rude aici, în Mănăștur, pe Câmpului, și veneam să îi ud de Paște. Mi se părea că era drumul până la capătul Pământului, dar pe cât de lung, pe atât de frumos! Erau case mici, curate, oameni minunați!
Mai târziu m-am și mutat în Mănăștur, pentru mine este un cartier mare și plăcut! Nu aș locui în alt cartier și, dacă ar fi să mă mut, m-aș stabili undeva la țară. Acesta a fost visul meu din copilărie și asta avem în plan. Aveam colegi cu bunici la țară, care aveau amintiri adevărate, iar noi eram toată ziua pe stradă!
Este în cartier strada Mehedinți care are 3 coduri poștale, e, ca număr de locuitori, cât Gherla! Bineînțeles că într-o comunitate atât de mare există și lucruri negative, care nu sunt de dorit, dar exemplul trebuie să îl dăm noi, cei care nu suntem de acord cu astfel de manifestări: dacă unul aruncă o hârtie pe jos, mă duc și o ridic, sunt un exemplu, nu spun: «Uite ce face ăla!» și arunc și eu!
Văzând cum sunt oamenii din cartier pot spune că țara nu e pierdută, chiar dacă politicienii sunt de toate culorile! Sunt totuși oameni extraordinari în țara aceasta, care ar putea încă să schimbe lucrurile spre bine!”

Ștefan Nagy consideră că, pentru îndreptarea țării, familia, biserica, comunitățile închegate de oameni trebuie îngrijite într-un mod non-agresiv, iar vârstnicii trebuie să fie un exemplu pentru societate:

„Eu sunt un optimist incorigibil! De o bună perioadă de timp urmez atitudinea fostului meu coleg, Boldijar – el nu se uita la știri, iar eu atunci nu înțelegeam, dar mi-am dat seama, poate un pic cu întârziere, că media într-adevăr te poate manipula și, de un timp, nu mă mai uit deloc la știri! Însă am încredere totală în tineret, tinerii sunt foarte dotați, dar și debusolați! Ei trebuie lăsați să se manifeste, să și greșească, ei își vor și repara greșelile!”, exclamă artistul.

Un optimist incorigibil

 Optimismul lui Ștefan Nagy este îndreptat în special spre noua generație, căreia legendarul toboșar îi acordă credit fără rezerve:

„Tinerii au o calitate extraordinară – sunt foarte informați, în toate domeniile! Să ne aplecăm cu încredere spre ei și vor schimba țara, vor face o Românie frumoasă și recunoscută! Ei nu vor să plece peste hotare! Cei de sus ar trebui să se ocupe de tineret și să nu mai promovăm non-valorile la toate nivelurile, pentru că încă mai funcționează sistemul PCR – pile, cunoștințe și relații!”, îi îndeamnă artistul pe politicienii de astăzi, cărora le adresează și un avertisment:
„Oamenii politici care greșesc vor fi sancționați chiar de către copiii lor, cărora, la un moment dat, le va fi rușine să spună că sunt odrasla cutărui politician! Se vor schimba lucrurile. Să nu ne vindem țara! Am încredere că, dacă în clipa aceasta ar pleca toți hoții și vânzătorii de țară și ne-ar lăsa patria așa, în foarte scurt timp în România ar fi raiul pe pământ! Trebuie să lăsăm peste tot, și în politică, să acceadă valorile adevărate!”

La încheierea acestui interviu, Ștefan Nagy formulează un îndemn, plin de patos, tinerei generații:

„Să credem în Dumnezeu, să credem în puterile noastre! Noi am fost generația de sacrificiu, dar voi puteți schimba lumea! Dacă voi schimbați țara, veți schimba întreaga lume! Tinerii să asculte Semnal M, să asculte mesajele lui Iuliu Merca despre dragoste, despre iertare, despre iubirea de țară și de neam!
Să punem fiecare mână de la mână și uniți să schimbăm societatea care oricum va elimina celulele canceroase încet-încet! E o boală lungă, dar se vor elimina elementele negative din societate!
Aici va fi raiul pe pământ, eu am încredere! Eu nu sunt Brucan, să spun că în 20 de ani, dar mai trebuie un pic și va fi bine! Deasupra este o pojghiță bolnavă pe care, dacă o curățăm, se oxigenează organismul și se vindecă în totalitate, ne vindecăm!”, conchide Ștefan Nagy, un „bolnav” incurabil de nădejde.

Foto: Facebook.com

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinFacebooktwitterredditpinterestlinkedin