Cărțile din podul casei…

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinFacebooktwitterredditpinterestlinkedin
…sau cum lectura ta de vacanță devine pasiune

Mi s-a propus să scriu o listă cu recomandări de lectură pentru vacanță. Oferta imensă de publicații re­cente mă pune în încurcătură. În plus, cred că fiecare elev a venit acasă cu lista oferită de dascălul lor, cu fel de fel de titluri și autori la modă sau nu, lecturi obligatorii (ce nu suportam eu cuvântul ăsta în copilărie, nici acum nu-l suport). Lectura o faci din pură plăcere: ea te poartă spre o lume imaginară, o lume de vis. Și atunci cum poate fi ceva obligatoriu poarta ta spre visare?!

Și ca o carte să ajungă să fie așa, începi să citești ceea ce-ți place ție cel mai mult. Apoi devine o deprindere, dar și o pasiune de care nu mai poți scăpa o viață întreagă (și nici nu-ți dorești să scapi).

Avem la țară o casă cu un pod mare, să zicem că-i o mansardă. De-a lungul timpului s-au adunat aici mobilier vechi, jucării, diverse lucruri care nu mai foloseau celor din familie, dar și cărți, multe cărți și reviste vechi. Majoritatea nu mai au coperte sau sunt făcute ferfeniță de atâtea mâini prin care au trecut.

Recunosc că nu plec niciodată de acasă fără a lua o carte cu mine. Nu se știe niciodata, îmi zic. Călătorești, aștepți într-o gară, nu ai cu cine să schimbi o vorbă, și atunci te adâncești în lumea cărții tale. Dar când merg la mine la țară, chiar dacă duc câte o cărticică cu mine, o las baltă ușor și mă las purtată de aripile paginilor din cărțile copilăriei mele.

Citesc și acum cu pasiune tot ce găsesc în pod: poeziile lui Topârceanu, prozele lui Agârbiceanu, Cezar Petrescu (dacă n-ați citit Fram, ursul polar, grăbiți‑vă!), Jack London (Colț alb), Charles Dickens, Mihail Sebastian, dar și vechile almanahuri: Luceafărul, Urzica, Almanahul Copiilor (îl citeam în co­pilărie din scoarță în scoarță, mai ales benzile desenate) sau Magazinul Istoric din care nu ne lipsea niciun număr.

Iar cărțile copilăriei mele, cele care m-au făcut să încep să citesc cu adevărat și să iubesc lectura sunt: Singur pe lume de Hector Malot, La Medeleni (vol.1) de Ionel Teodoreanu, Căpitan la 15 ani de Jules Verne, Robinson Crusoe de Daniel Defoe. Acestea sunt printre primele romane pe care le-am citit, începând cu vacanța mare ce mă ducea spre clasa a treia. Au mai fost și multe povestiri sau nuvele găsite în almanahurile mai sus amintite, dar și povești din colecția celor nemuritoare.

Nu vreau să spun că acestea ar trebui citite obligatoriu, ca lectură de început sau de vacanță, spun doar că aceste cărți sunt cele care și-au îndeplinit mai mult decât misiunea de a mă purta într-o lume de visare, încântare și împlinire sufletească. Sunt cărțile care m-au facut să mai vreau, cele care mi‑au deschis apetitul pentru lectură și visare. Și nu în ultimul rând, cele care m-au făcut să accept până la urmă și lecturile obligatorii ale școlii. Pentru că, o dată prins în gheara lecturii, cu greu te mai poți desprinde vreodată.

Așadar, copile, caută cărțile din podul casei sau din biblioteca bunicilor, iar dacă nu le găsești, caută-le la biblioteca din cartierul tău (dacă ești mănășturean, la filiala „Traian Brad” a Bibliotecii Județene „Octavian Goga”, care e de mult timp un punct de atracție al cartierului – că de-asta îi spune toată lumea „Biblioteca Mănăștur”) sau la anticariat („Socrate”, că e tot de‑al nostru, chiar dacă trebuie să mergi până la Vivo ca să-l găsești). Uneori le poți găsi și în librării, reeditate, alături de publicații mai noi, precum seria Jurnalul unui puști de Jeff Kinney, minunatele cărți scrise de Roald Dahl (Charlie și fabrica de ciocolată, Fantasticul domn Fox, James și piersica uriașă, Marele uriaș prietenos, Matilda), seriile lui Rick Riordan (Percy Jackson și Olimpienii, Magnus Chase și zeii din Asgard), cărți care nu sunt cu nimic mai prejos decât cele ale copilăriei mele, mai ales că le poți împărtăși cu prietenii tăi. Strecoară apoi printre aceste cărți și pe cele pe care școala sau învățătorul ți le-a propus pe lista de lectură pentru vacanță. Vei vedea că nu-ţi fac rău deloc.

Momentul cel mai prielnic pentru citit este seara, înainte ce culcare, când poți să-ți eliberezi mintea de griji și poți pune în locul lor personaje imaginare, peisaje de vis, întâmplări nemaivăzute. Dar poti să alegi și alte momente ale zilei: dimineața, când ți-e lene să te scoli din pat, la prânz, când soarele arzător te obligă să stai la umbra unui copac într‑un hamac sau sub umbrarul de stufăriș de lângă mare.

Citește și bucură-te de fiecare zi a vacanței în care poți citi ceva frumos și interesant!

Gabi Barbu,
Profesor psihopedagog, coordonator programe educaţionale
As. Firul Ariadnei

 

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinFacebooktwitterredditpinterestlinkedin