România – prima ţară din lume unde, recent, Biblia a fost transpusă integral în versuri cu rime
Fragmente din articolul domnului academician Cristian Petru Bălan, membru titular al Uniunii Scriitotilor din România și al Academiei Americano-Române de Științe și Arte
Poetul Ioan Ciorca a transpus prima biblie din lume în frumoase versuri româneşti, o surpriză inedită şi o minunată Capodoperă editorială!
“Mă consider unul din cei mai norocoşi oameni deoarece, acum când vă scriu, am în faţa mea prima Biblie din lume scrisă în versuri cu rimă. Majoritatea oamenilor au auzit că pe întreg globul există aproximativ 3000 de limbi, fiecare cu dialectele şi graiurile ei. Deşi Biblia este singura carte tradusă majoritar în numeroase limbi ale lumii, încă nu se poate spune că ea s-a tradus în toate cele peste 3000 de limbi ci, integral şi cu precizie, în cca. 800 din ele, dar suntem informaţi că în numai 15 ani fiecare om de pe pământ va putea citi această carte în limba lui. Traducătorii de la „Wycliffe Biblie”, cea mai mare organizaţie de traducere a Scripturii, cred că până în 2025 se poate traduce Biblia şi pentru cele 2200 de limbi în care nu este tradusă. Pentru a putea duce la bun sfârşit campania de traducere, se fac eforturi de strângere a resurselor de bani, estimate la un miliard de dolari. Şi totuşi, vestea bună este că Sfânta Scriptură este destul de cunoscută în peste 3000 de idiomuri, dar nu cu traduceri integrale. Aşadar, nu există nici o limbă de pe glob în care să nu fi fost tradusă măcare o mică parte din ea, îndeosebi din Noul Testament.”
“Biblia (substantive plural grecesc care înseamnă „Cărţile” – 66 de cărţi – are două părţi: Vechiul Testament şi Noul Testament, ambele cu mai mulţi autori (Vechiul Testament – începe a fi scris cu 1500 de ani înainte de Hristos şi conţine următoarele cărţi canonice: Geneza, Exodus, Leviticul, Numeri, Deuteronomul, Iosua, Judecători, Rut, 1. Samuel, 2 Samuel, 1 Împăraţi, 2 Împăraţi, 1 Cronici, 2 Cronici, Ezra, Neemia, Estera, Iov, Psalmii, Pildele sau Proverbele, Eclesiastul, Cântarea Cântărilor, Isaia, Ieremia, Plângerile lui Ieremia, Ezechil, Daniel, Osea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Tefania, Hagai, Zaharia, Maleahi, Noul Testament:Matei, Marcu, Luca, Ioan, Faptele Apostolilor, Romani, 1 Corinteni, 2 Corinteni, Galateni, Efeseni, Flipeni, Coloseni, 1 Tesaloniceni, 2 Tesaloniceni, 1 Timotei , 2 Timotei, Tit, Filimon, Evrei, Iacov, 1 Petru, 2 Petru, 1 Ioan, 2 Ioan, 3 Ioan , Iuda, Apocalipsa.)”
“Trebuie să subliniez faptul că în toate cele 3000 de limbi în care Biblia există redată integral sau doar fragmentar, de-a lungul a mai bine de trei milenii, nimeni niciodată nu s-a gândit ca această capdoperă să fie redată într-un limbaj poetic care să aibă ritm, rimă, forme prozodice fixe şi figuri de stil, iar această îndrăzneaţă încercare iată că ne onorează să fie făcută chiar pe plaiurile mioritice, de către un poet din Cluj-Napoca, românul Ioan Ciorca. Las la o parte faptul că – trecătoare, timide şi foarte mici încercări – s-au făcut sporadic în diferite limbi ale lumii, dar numai din cartea psalmilor şi a proverbelor ori simple rezumări poetice din alte capitole, dar marea Biblie, această capodoperă în totalitatea ei, uriaşa Biblie, nimeni, absolut nimeni, nu a încercat să o versifice vreodată… Şi iată de ce: A versifica Biblia (peste 1220 de pagini) este o muncă enormă, colosală şi foarte responsabilă, necesitând eforturi supraomeneşti. Unii cred că aşa ceva nici nu ar mai fi necesar de vreme ce avem deja suficientul text original sau că nici nu se poate încerca un asemenea experiment inutil. Ei nu au dreptate. De aceea se înţelege că fără invocarea inspiraţiei care să vină de la Duhul Sfânt, o asemenea muncă de Sisif poate deveni riscantă, ducând la confuzii teologice şi la modificări de conţinut. A versifica chiar şi o singură pagină din Sfintele Scripturi presupune categoric o chemare specială, binecuvântări divine, dar şi un travaliu deosebit de extenuant (Biblia în versuri româneşti a ieşit de 2045 de pag. !), iar clujeanul nostru vedem că s-a achitat onorabil de el, cu toată cinstea, cu toată dragostea şi cu toată grija pentru nealterarea mesajului original, dorind ca greşelile să nu existe deloc sau să fie cât mai mici cu putinţă. Bravul poet român ştia din capul locului la ce riscuri se expune, ştia bine că este întru totul răspunzător pentru distorsionarea chiar şi a unui singur cuvânt socotit sacru, mai ales că Apocalipsa se încheie clar cu un avertisment foarte serios faţă de cei care încearcă să schimbe sensul scripturilor: „Dacă le va mai adăuga cineva ceva, Dumnezeu îi va adăuga plăgile care sunt arătate în cartea aceasta; iar de va scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei profeţii, Dumnezeu îi va scoate partea lui din pomul vieţii şi din cetatea cea sfântă, care sunt arătate în cartea aceasta.” (Citat din Apocalipsa Sf. Ioan, în traducerea lui Bartolomeu Anania). Aceste cuvinte de foc au contribuit mult la evitarea greşelilor şi la unitatea fascinantă a Bibliei româneşti transpusă în versuri.”
“Cartea se bucură acum de apreciere nu doar din partea oamenilor simpli, a credincioşilor, ci şi a clericilor, a unor ziarişti şi scriitori, dar asta nu este suficient, căci toată omenirea ar trebui să ştie de ea! «Autorul are această mare virtute pentru că limpezeşte anumite sensuri ale Sfintei Scripturi şi le face mai pe înţelesul oamenilor. Este un efort colosal, dar cu atât mai mult să o înţelegi şi să reuşeşti să o transcrii în versuri», crede Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului. Am citat din prezentarea videoclipului televiziunii din Cluj.”
“Un astfel de om excepţional nu putea produce decât tot o operă excepţională! Pentru a întări cu exemple concrete cele spuse aici, vom încerca – printr-o metodă comparativă – să cităm câteva versete din capitolele Vechiului şi Noului Testament, apoi să le urmărim cum mult inspiratul autor le-a convertit în versuri…
În versiunea din ebraică a versetului 1, cap. 1, din Vechiul Testament, Facerea, Gala Galaction redă cuvintele astfel:
א בְּרֵאשִׁית, בָּרָא אֱלֹהִים, אֵת הַשָּׁמַיִם, וְאֵת הָאָרֶץ.
1. La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul,
ב וְהָאָרֶץ, הָיְתָה תֹהוּ וָבֹהוּ, וְחֹשֶׁךְ, עַל-פְּנֵי תְהוֹם; וְרוּחַ אֱלֹהִים, מְרַחֶפֶת עַל-פְּנֵי הַמָּיִם.
2. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezei se purta pe deasupra apelor. şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.
Arhiereul şi poetul Bartolomeu Valeriu Anania le traduce:
1. Întru ‘nceput a făcut Dumnezeu cerul şi pământul.
2. Dar pământul era nedesluşit şi ne ‘mplinit,
şi întuneric era deasupra genunii; şi Duhul lui Dumnezeu
Se purta pe deasupra apelor.
Preotul Dimitrie Cornilescu le traduce:
1. La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul.
Aceste versete sunt redate astfel de poetul Ioan Ciorca:Pământul era pustiu şi gol; peste faţa adâncului de ape era întuneric
- La început, Dumnezeu Sfântul
A făcut cerul şi pământul. - Pământul era gol cuprins,
Iar peste-al apelor întins,
Al beznei val stăpân era.
Doar Duhul Domnului zbura
Peste a apelor pustie.
Frumos şi simplu, nu? – păstrând mesajul originalului.”
“Ca şi toate versurile din Vechiul Testament, trecând la Testamentul cel nou, poetul Ioan Ciorca foloseşte acelaşi tip de versificaţie, cu rânduri de 8 silabe, ritm iambic şi rimă împerecheată.
Să vedem cum au fost interpretate în versuri versetele evanghelistului Ioan, de la capitolul 1, din traducerile lui Gala Galaction, Bartolomeu Anania şi Dimitrie Cornilescu, în Noul Testament.
Mai întâi traducerea pr. Galaction din greceşte:
Ἐν ἀρχῇἦν ὁλόγος καὶὁλόγοςἦν πρὸςτὸν θεόν, καὶθεὸςἦν ὁλόγος
- La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
οὗτοςἦν ἐν ἀρχῇπρὸςτὸν θεόν.
- Acesta era întru început la Dumnezeu..
πάντα δι・ αὐτοῦἐγένετο, καὶχωρὶςαὐτοῦἐγένετο οὐδὲἕν ὃγέγονεν.
3. Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
ἐν αὐτῷζωὴἦν, καὶἡζωὴἦν τὸφῶςτῶν ἀνθρώπων·
- Întru El era viaţă şi viaţa era înaintea oamenilor.
καὶτὸφῶςἐν τῇσκοτίᾳφαίνει, καὶἡσκοτία αὐτὸοὐκατέλαβεν.
- Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o
Ἐγένετο ἄνθρωποςἀπεσταλμένοςπαρὰθεοῦ, ὄνομα αὐτῷἸωάννης·
Părintele Bartolomeu Anania traduce mai nuanţat:
- Întru ‘nceput era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Cuvântul Dumnezeu era.
- Acesta era dintru ‘nceput la Dumnezeu;
- 3.toate printr’ Însul s’au făcut din ceea ce s’a făcut.
- Viaţa era într’ Însul, şi viaţa era lumina oamenilor;
- şi lumina întru întuneric luminează şi întunericul nu a cuprins-o.
Traducerea lui Dimitrie Cornilescu:
- La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu.
- El era la început cu Dumnezeu.
- Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
- În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
- Lumina luminează în întunerec, şi întunerecul n-a biruit-o.
Iată cum versifică poetul Ioan Ciorca Capit. 1, versetele 1-5 din Sf. Apostol Ioan:
- N-a fost nici cerul, nici pământul,
Ci, la-nceput, a fost Cuvântul.
Acest Cuvânt a fost, mereu,
Alăturea cu Dumnezeu:
Şi Dumnezeu, deci chiar Prea Sfântul,
S-a dovedit a fi Cuvântul.
- Pe Dumnezeu, necontenit –
De la-nceput – El L-a-nsoţit.
- Tot ceea ce a fost creat,
Numai prin El a fost durat;
Nimic, din ce s-a pomenit,
Fără de El, nu s-a zidit.
- Măsura Lui, de viaţă-i plină,
Iar ea-i a omului lumină. - Lumina-n beznă străluceşte,
Iar bezna nu o biruieşte.
Am oferit aceste câteva exemple pentru a putea înţelege mecanismul de lucru al autorului a cărui transcriere poetică este mai de grabă analitică decât sintetică, ceea ce vine în avantajul cititorului. Dacă cineva îşi pune întrebarea la ce ar folosi să avem o Biblie versificată, răspunsul s-ar oferi simplu: versificările întotdeauna au ajutat memorizarea textelor mult mai uşor şi mai rapid decât scrierea în proză, fapt incontestabil şi întărit de declaraţiile tuturor actorilor care au experimentat acest adevăr ori de câte ori au avut de interpretat roluri versificate. Presupunând că, alături de o Biblie clasică, fiecare am avea şi această traducere în versuri, alternând textele pe care le citim, am căpăta dintr-o data senzaţia perceperii în stereo a comunicărilor urmărite, ceea ce ar fi un mare câştig pentru imaginaţia şi memoria noastră.”
“Desigur, eu nu am citit toată această măreaţă lucrare filă cu filă, fiindcă orice Biblie nu trebuie citită ca un roman, chiar dacă autorul declară că o vede mai mult ca o opera literară decât religioasă. Ea poate fi studiată, pe sărite, în funcţie de versetele şi capitolele care ne interesează la un moment dat, dar ceea ce am citit până acum, oriunde am deschis aceste captivante pagini, m-a încântat. În primul rând am simţit că întreaga lucrare este o incontestabilă şi o ambiţioasă încercare de a muta uriaşul fluviu biblic al Vechiului şi Noului Testament de pe tărâmurile sfinte ale străvechii Palestine pe luminoasele noastre plaiuri mioritice. A fost o ambiţie auctorială uriaşă care, din fericire, a devenit o admirabilă reuşită a genialităţii valahe pe care analiştii viitorului s-ar putea să o simtă ca un experiment deosebit de interesant din punct de vedere literar, lingvistic şi din anumite perspective cultice, mai ales că, în cugetele cititorilor, versetele frumos ritmate şi pline de rigurozitate comunicativă, devin lejer penetrabile deoarece sclipesc de spirit descriptiv.”
“Nu pot încheia această modestă prezentare a unei Opera Magna fără să-l felicit călduros pe distinsul autor, atât în numele meu cât şi al multor români care, cu toţii, ar dori mult să aibă în mâinile lor o aşa măreaţă lucrare. Numai că pentru a se putea împlini acest deziderat, autorităţile responsabile cu viaţa culturală a acestei ţări trebuie să se implice în posibilitatea de a se finanţa editarea Bibliei române versificate în tiraje care să o scoată din anonimat, impulsând-o să ajungă cât mai curând în Cartea Mondială a Recordurilor, după cum merită cu prisosinţă.”
Cristian Petru Bălan
membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Academiei Americano-Române de Ştiinţe şi Arte
