Cei plecați de acasă nu-și uită locul de baștină, rămânând legați și de cei cu care au crescut, și-au petrecut vreme îndelungată în tinerețe.
Așa nu se uită nici ieșirile de seară – după terminarea temelor pentru acasă – în fața sau în spatele blocului, în locul unde există și azi acea țeavă groasă prinsă între doi stâlpi de beton, pe care obișnuiam să întindem covoarele cu ocazia acelor curățenii mari dinaintea sărbătorilor de paști și de crăciun.
Între aceste două ocazii locul era foarte rar „poluat” de cei ce nu suportau distanța dintre cele două sărbători și mai scoteau câteodată la aerisit vreun covor, așa că îl ocupam noi, copilandrii din trei blocuri din jurul locului. Iar fetele, ca fetele! Ce altceva puteau face pe acea bârnă, decât să facă pe Nadia „Cu Mâneci”, cum ne plăcea nouă, băieților să spunem, în timp ce le admiram mobilitatea.
Da, Ziua tuturor sfinților/ Mindszentek napja/ Allerheiligen Tag ne-a adus și pe noi împreună pentru o scurtă vreme, pentru câteva ceasuri, pe care le-am petrecut în gândul nostru sub bârna Nadiei Comăneci din bucata noastră de Mănăștur dintre blocurile D9, P3 și E13.
foto: Jablonovski Zoltán
