Acum 171 de, la Botoșani, vedea lumina zilei Mihai Eminescu. Nu pot să nu îmi amintesc faptul că în anul 2019, am avut nesperata ocazie de a-l „vizita” pe inegalabilul nostru poet național, la „locuința” lui din cel mai mare „cartier al liniștii din capitală”.
Pe „Luceafărul poeziei româneşti”, l-am găsit la umbra unui tei falnic din „Figura 9” a cimitirului Bellu ortodox, înconjurat de confrați, pe aleea care îi poartă numele.
Două steaguri tricolore flanchează piatra de căpătâi a sarcofagului său. La partea inferioară a acestuia, o plăcuță de bronz, așezată de Guvernul României, Ministerul Culturii și Primăria Municipiului București, poartă următoarea inscripție: „Anul 2000, «Anul Eminescu»”.
Pe piatra de mormânt ce veghează la căpătâi, sub efigia de bronz purtând chipul său, sunt încrustate câteva versuri din poezia sa intitulată „Nu voi mormânt bogat”:
„Reverse dulci scântei
Atotştiutoarea,
Deasupră-mi crengi de tei
Să-şi scuture floarea”.
Dorința i-a fost îndeplinită, bătrânul tei care îl umbrește, înveșmântându-i mormântul în albul florilor sale, în fiecare primăvară.
Ioan CIORCA
