Împărăteasa „turtă dulce”, principiile alimentației sănătoase și momentul de educație parentală prin conectare
Dacă sunteți deja cu zâmbetul pe buze înseamnă că ziua de azi nu a trecut în zadar. Cum detaliile ne fac viața mai frumoasă putem să trecem la poveste.
Vi s-a întâmplat ca atunci când sunteți cu mâncarea caldă, drăgălașul/drăgălașa să vrea „acum” turtă dulce (orice alt dulce)?
Ați încercat cu „vorba bună” și părea că s-a dezlănțuit tornada pe podeaua din bucătărie?
Pe parcursul unei zile încercăm să jonglăm cu atâtea situații încât atunci când se apropie seara credem că ceea ce a fost mai greu a trecut. Dar, câteodată, vine și surpriza. Așa s-a întamplat ieri când pregăteam cina și, deși îi comunicasem ce pregătesc de mâncare și că urmează să mâncăm în următoarele două minute, vine în bucătărie cu un surâs și-mi spune:
– Vreau turtă dulce!
– Puiule, imediat ne așezăm la masă. Poți să mănânci turta dulce după ce mâncăm mâncare.
– Nuuu, vreau ACUM!
Pentru câteva fracțiuni de secundă am simțit tensiunea acumulându-se și undeva o voce din spatele minții imi spunea („asta îmi lipsea ca să-mi strice ziua” ). Dar, pentru că în timp ce el își făcea somnul de prânz am avut ocazia să fac Listening Partnership (un instrument Parenting by Connection), am reușit să mă adun repede și să pot să-l ascult. L-am luat în brațe (timp în care se zbătea) și ne-am dus în camera lui. Plângea (a se citi „urla”) cât putea de tare și-mi spunea:
– Mama, vreau acum turtă dulce!
– Știu dragoste, o să îți dea mama imediat după ce mănânci mâncare.
– Oaaaa. Acum!
– Sunt aici, puiule. Știu că îți este greu acum. Mami e lângă tine.
– Oaaaa.
– Te ascultă mama.
Între timp alte mișcări, rostogoliri, fugit în camera cealaltă. Eu, tot timpul după el, încercând să-i prind privirea și să-l mângâi pentru a mă simți aproape. După aproximativ zece minute de plâns îmi spune că îi este somn. Ne ducem în pat și stăm întinși pentru a se liniști. După câteva minute se ridică voios, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat:
– Vreau să mănânc mâncare! După ce mănânc mâncare îmi dai și turtă dulce!
– Bine mami, așa facem.
Mi-am dat seama atunci cât este de importantă consecvența în viața copiilor noștri. Restul serii a decurs în liniște, s-a jucat fără să ceară atenție multă din partea mea (așa cum o face când are mult bagaj emoțional) și a adormit foarte repede.
Ceea ce s-a întâmplat mai sus a fost să stabilesc o limită puiului meu pentru a ști că este important pentru mine să mâncăm corect. Fiecare casă are propriile reguli și este bine să fim consecvenți o dată ce ele sunt stabilite.
Daniel J Siegel și Mary Hartzell în cartea „Parentaj sensibil și inteligent” ne spun despre limite următoarele: „Faptul de a stabili limite, de a trasa hotare clare pentru comportamentele acceptabile, de a le structura viata, oferă copiilor o serie de experiențe importante care le permit să aibă sentimentul siguranței și securității. Experimentarea acestor ‘nu’-uri esențiale le dă ocazia să-și dezvolte capacitatea de autoreglare care le permite să pună frână și să-și redirecționeze energiile în alte direcții. … Cel mai bine este ca un ‘nu’ prin care se stabilesc limite să fie urmat de un comportament calm și consecvent din partea părintelui.”
Știu, însă, că nu întotdeauna avem această disponibilitate, mai ales dacă nu am beneficiat de un parteneriat în ascultare în care să ne debarasăm propriile emoții negative. Putem fi ușor restimulați și atunci e dificil să ne gândim mai întâi la sentimentele copiilor.
Cu toții ne dorim ca fiecare zi să fie mai bună decât cea care tocmai s-a încheiat. Împreună putem!
Vă aștept cu drag și pe pagina de Facebook : https://www.facebook.com/ParintiiBuni/ .
Gina Năstasă,
instructor Parenting by Connection,
educator parental Cercul Siguranței,
Psiholog în formare
