Jurnalistul Patrice Podină, bine-cunoscut în lumea bună a sportului, ne dovește o dată în plus că meseria aceasta evoluează în mod constant, iar adaptarea și adoptarea noilor mijloace de exprimare media este vitală pentru păstrarea legăturii cu publicul. Despre noul produs media pe care l-a lansat de curând și la dezvoltarea căruia lucrează, un podcast dedicat sporturilor, am discutat chiar de ziua acestuia.
- Reporter: Lansarea unui podcast – Sportall RO – pare a fi o aventură jurnalistică. Vorbim de un model pentru jurnaliști sau de un produs pentru public?
Patrice Podină: Sportall RO este, în primul rând, un produs jurnalistic. Încă mai lucrăm la proiect, va avea și un site, vor fi câteva surprize acolo, pe sportall.ro, dar în acest moment nu putem spune că este un model, cu atât mai puțin pentru jurnaliști. Pe urmă ideea asta de „model” parcă aș vrea să o și evit, la nivel declarativ. E treaba fiecărui coleg cum crede de cuviință să se exprime ca jurnalist. Sigur că dacă vom fi model pentru unii dintre tinerii noștri colegi, cu atât mai bine. Până a urmă ducem în spate peste un sfert de veac de experiență în jurnalism…
- O analiză a evoluției presei americane, mereu un model pentru presa din ţara noastră, ne arată că în ultimul timp jurnaliştii confundă ceea ce se propagă pe reţele sociale cu opinia publică. Şi atunci, ce rol / misiune are jurnalistul sportiv astăzi?
Jurnalistul sportiv nu prea mai are un rol în mass media zilelor noastre. Jurnalismul sportiv, așa cum am spus și într-un episod de pe Sportall RO, este pe cale de dispariție. Rubricile sport, cel puțin în ziarele online, mai există așa ca un element de decor. Nimeni nu mai pare interesat de această specie jurnalistică. Sportul a devenit mai mult decât o afacere, este controlat de oameni politici, a căror interese sunt altele decât acelea de a relata corect și concret ceea ce se întâmplă pe teren, mă rog într-o întrecere sportivă. În ceea ce privește rețelele sociale putem spune fără să greșim că sunt principalele surse de informare. Asta nu înseamnă că informația este și corectă, acolo, pe rețelele sociale. Dar, sub acoperământul „socializării” acolo se mai dau șopârlițe, se lansează zvonuri, cele mai multe nu se adeveresc, dar lumea, din păcate de acolo se „informează”. Acolo se dau declarații, inclusiv în sport, inclusiv politice, acolo se întâmplă totul.
- Care sunt sursele tale, ce urmăreşti prin difuzarea informaţiilor de care dispui, cine ar trebui să fie publicul tău?
Sursele sunt oamenii cu care am colaborat în toți acești ani în sport. Sunt jurnaliști, sunt oficiali sau foști oficiali de cluburi, sunt oameni pe care îi sun și alții care mă sună. Ultimul a fost Florin Prunea de exemplu. Scopul apariției podcastului Sportall RO nu este altul decât de a face în continuare ce-mi place, jurnalism sportiv. Din punctul meu de vedere jurnalismul sportiv a ajuns un hobby. Dacă ai chef îl faci, dacă nu, nu. Oricum foarte mulți dintre cei care mă citesc sau mă ascultă sunt „experți” și în fotbal, și în rugby, și în politică, și în muzică. Și atunci încerc să fiu selectiv din punctul acesta de vedere. Nu mă interesează să fiu urmărit de 1.000 de experți, prefer 100 de oameni care au ceva de spus atunci când intervin în discuții, dezbateri. Eu mă adresez tuturor, dar de înțeles ce vreau să spun, sau ce am de spus, înțeleg cei care trebuie, sper. Feedback-urile, cel puțin pe podcast au fost foarte OK. Sigur că există și tabăra experților, care dețin adevărul absolut, ei mereu vor critica orice aș spune, pe modelul: „Nu știi nimic, de fapt lucrurile nu stau așa, de fapt e așa cum spun eu, bla, bla, bla”. Evident, de cele mai multe ori nu spun nimic concret, doar neagă orice, înjură pe oricine și în general se exprimă, pentru că exprimarea liberă este garantată de Constituție, iar asta (Constituția) nu ține cont de intelectul celui ce se exprimă.
- Urmează şi Vlogul sau nu?
Nu, niciodată nu am fost fan Vlog. Nu mă întreba de ce că nu a știi ce să-ți răspund J Vlogul mi se pare așa o pițiponceală. Pe partea asta iubitele și soțiile de fotbaliști sunt vedete, sau vreo creatoare de modă necunoscută. Nu e lumea mea, nu mă văd făcând Vlog.
- Unde e sportul de masă, unde se practică sportul în oraşul nostru, cât de accesibil e pentru copii şi adulţi azi?
Sportul îl practică cine mai vrea, dacă mai vrea. Sportul de masă nu mai există. Cred că singurii copii care mai practică sportul sunt ai noștri, ai celor care am fost sportivi. Tinerii și adulții, fac sport dintr-un impuls cotidian, că trebuie, că dă bine, dar nu știu, sincer, dacă se simt și bine, dacă asta își doresc. În general corporatiștii sunt mari fani sport, ei aleargă maratoane, se duc la bazin, la sală. E bine, mai bine decât nimic. Revenind la copii e trist ce se întâmplă. Avem atâția profesori și antrenori care sunt veritabile modele. În același timp avem tot mai puțini părinți dispuși să-și ducă copiii de mână la atletism, la handbal, la rugby. Azi toți părinții vor să-și vadă odraslele fotbaliști. Așa, ca o concluzie, sport se practică, dar nu e tot una că alergi de drag, sau că o faci ca să agăți, sau să fii agățat/agățată.
- Ce-ţi doreşti de ziua ta?
Sănătate, liniște, timp, cât mai mult timp să stau cu familia, cu copiii. Nu prea mai am timpul acesta și sunt recunoscător familiei că mă susțin, că încă mai știm să profităm de o jumătate de oră pe care o petrecem cu drag împreună.
