Emil Boc, chemat să susțină „Dreptul la a bate mingea!”

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinFacebooktwitterredditpinterestlinkedin

Într-un moment în care fotbalul a ținut prim-planul atât în Europa, cât și în America prin organizarea competițiilor inter-națiuni, când cei mici sunt mai atrași spre mișcare ca niciodată în ultimii ani, când mii de părinți supuși restricțiilor de mișcare conștientizează importanța practicării sportului în siguranță, iată că societatea civilă face un pas înainte și se coalizează pentru o cauza cu adevărat importantă. „Dreptul la a bate mingea!” e titlul scrisorii deschide adresată domnului Emil Boc, în calitatea sa de președinte al Asociației Municipiilor din România. O scrisoare în care se solicită redarea către comunitate a spațiilor sportive din curțile școlilor.

După ce mai mulți ani administrația a fost presată să respecte legea și să lase deschisă curtea școlii după ore, acum se cere ca terenul de sport să nu mai fie privit doar din perspectiva unui profit financiar, ci să fie adus  în prim-plan și respectat interesul comunitar, al cetățenilor ce locuiesc și își cer dreptul la un trai civilizat în cartierele lor.

După cum am mai atras atenția în multe rânduri, și orașul nostru suferă din lipsa spațiilor de socializare, de petrecere a timpului liber dedicate copiilor aflați la pre-adolescență și adolescență. O lipsă acută a spațiilor și instalațiilor de joacă dedicate acestor tineri se resimte și în presiunea pusă pe cluburile sportive private care oferă instruire și pregătire specifică acestor vârste.

Deși orașul nostru a purtat titlu de capitală a sportului european, acesta nu s-a deschis încă spre sportul de masă, spre găsirea de facilități și spații organizate pentru practicarea sportului, atât într-un cadru profesionist, dar mai ales la nivel amator, de mase.

Am trecut printr-o criză sanitară care și-a pus amprenta negativă asupra relațiilor dintre părinți și copii, trecem printr-o disperare a celor mari ce caută locuri în aer liber unde să poată petrece câteva ore alături de copiii lor, pentru refacerea unor legături strânse și atât de firești pentru întărirea elementului numit generic familie.

Discursul public axat cu precădere pe trafic, pe economie, pe prețul vieții la oraș, aruncă în plan secund dorința și nevoia cetățeanului de a-și petrece timpul în comunitate, în cartier, în preajma spațiului de locuit. Îndesarea continuă a cartierelor, ce pare a fi răspunsul administrației la sprijinul economic primit în timpul campaniilor electorale, nu face decât să șubrezească încrederea și așa scăzută în elementul politic, în conducătorii orașelor.

Iată că, după ce s-au dus lupte pentru salvarea spațiilor verzi din cartiere, a locurilor de joacă, sau pentru respectarea legii și deschiderea curților școlii pentru activități după derularea orelor, a venit momentul în care o coaliție serioasă a societății civile solicită în mod oficial dreptul la folosirea cu prioritate a spațiilor realizate din banii comunității.

 

Redăm mai jos ”Scrisoare deschisă pentru „Dreptul la a bate mingea!”

În atenția Asociației Municipiilor din România,

În atenția Guvernului României,

Domnule președinte al Asociației, Emil Boc,

Domnilor primari,

Domnule premier Florin Cîțu,

Una din marile probleme ale urbanului actual este lipsa de spațiu public adecvat copiilor mai mari: 10-18 ani, cei care încep să iasă fără părinți.

A dispărut „spatele blocului” – au apărut dezvoltatorii imobiliari. A dispărut „fața blocului” – a fost cucerită de parcări.  Aleile demult nu mai pot fi folosite – au fost cucerite de mașini. Mașinile demult au devenit mai importante decât copiii noștri – dovadă că le acordăm mai mult spațiu. Parcurile / locurile de joacă amenajate între blocuri sunt ocupate majoritar de copiii mici care vin cu părinții sau bunicii lor.

Copiii mici vin cu părinții la locul de joacă. Dar sunt mici, improprii pentru mișcare și sport pentru copii sau pentru copii alături de părinții lor. Iar copiii după o vreme, când devin mai mari, dispar. Unde dispar copiii după vârsta de 10-12 ani? E un fenomen pe care-l vedem permanent. Îi vezi în parc cât sunt mici şi apoi dispar. Unde?

Dispariția spațiului public pentru anumite categorii – mai ales copii şi tineret – poate avea pe termen lung consecințe catastrofale. De ce e important spațiul public şi experiența în acest spațiu? Pentru că e singurul spațiu unde sunt egali, liberi unul față de altul – nu au constrângerile spațiului privat, al puterii şi al ierarhiei „spațiului tău” în raport cu celălalt.

În Bucureşti, avem o populație de peste 2 milioane de locuitori. Dintre aceștia tinerii şi copiii reprezintă un procent foarte important al populației capitalei. În țară, situația e asemănătoare.

Unde își petrec acești copii timpul? Unde pot face puțină mișcare? Ei nu au unde bate mingea și nu dispun de infrastructură publică accesibilă.

Da, în ultimul timp s-a îmbunătățit situația locurilor de joacă pentru copiii mici (1-8 ani). Cele de pe lângă blocuri. Cu investiţii nu foarte mari s-au aranjat aceste spaţii şi sînt destul de bine întreţinute chiar dacă mai sînt unele probleme. Acum copiii din această categorie de vârstă au, cât de cât, unde ieşi şi unde se juca.

Dar pentru ceilalți  e un dezastru. Problema mare începe cu acei copii care părăsesc copilăria şi nu mai au nevoie de părinţi ca să iasă. Ce facem cu ei, ce le oferim? Mai nimic. Da, copiii care părăsesc copilăria devin brusc invizibili.

De ce? Simplu: pentru acești copii nu există spații amenajate special pentru ei.

Problemă e și când părinții ar face mișcare alături de copiii lor, să îi învețe un sport, să bată mingea împreună. Dar unde să o facă în cartier?

Practic avem două fenomene: pe de o parte avem dispariția spațiului public dedicat copiilor tinerilor şi pe de altă parte dizolvarea înțelegerii ideii de spaţiu public.

De unde ar veni salvarea? Salvarea ar fi terenurile de sport din jurul școlilor: închise și inaccesibile copiilor. Ele sunt acum îngrădite cu sârme, garduri, ziduri, lacăte. Au devenit aproape private: sunt folosite strict în cadrul orelor de școală. În marea lor parte sunt inaccesibile și închise pentru copiii din cartier.

Practic, noi stăm cu terenurile de sport noi, bine amenajate, nefolosite.  Chiar nu putem să le deschidem pentru copiii noştri?  Nu le putem deschide măcar trei ore pe seară, câteva zile pe săptămână, vacanțele? Generații întregi am făcut asta, am crescut şi ne-am jucat pe aceste terenuri, de ce nu se mai poate acum, în „democrație”?

E o soluție simplă şi la îndemână. Cum se face că din „generația cu cheia la gât” am produs „generații cu 101 de chei şi nenumărate ziduri”? Dacă mai pui şi contraoferta tehnologică la lipsa de spaţiu public pentru ei lucrurile sunt rezolvate: depresia şi obezitatea sunt aproape asigurate. Şi atunci firește că duba şi amenda este singura soluție când copiii ies din casă: ei trebuie să fie damnați la spațiu privat – dacă nu în casă sau pe un teren privat atunci în dubă şi la poliție.

Astfel, organizațiile semnatare vă solicităm să scoateți lacătul de pe curțile școlilor: permiteți copiiilor și tinerilor din comunități să folosească infrastructura școlară pentru petrecerea timpului liber. Creați cadrul necesar și respectați-le copiiilor României dreptul de a bate mingea.

Cei care ne dorim curți deschise pentru mișcare de care pot beneficia milioane de copii mai sănătoși, generațiile de mâine: Semnează petiția Liber la joacă!

Semnatari:

  • Societatea Academică din România (S.A.R)
  • Declic
  • Consiliul Elevilor din România
  • Societatea Organizată Sustenabil S.O.S
  • Fundația World Vision
  • Federația Națională a Asociațiilor de Părinți
  • Asociația Elevilor din Constanța
  • Asociația Vâlceană a Elevilor
  • Asociația Elevilor din București și Ilfov
  • Asociația Elevilor din Maramureș
  • Asociația Vâlceană a Elevilor
  • Centrul de Resurse pentru Participare Publică
  • Asociația Runners Club
  • Asociația Părinți de Cireșari
FacebooktwitterredditpinterestlinkedinFacebooktwitterredditpinterestlinkedin