O scurtă plimbare prin centrul Clujului este un bun prilej de a admira construcţiile medievale ale oraşului şi de a rememora vechea şi bogata istorie a capitalei transilvane. În piaţa centrală, azi Piaţa Unirii, la fiecare pas, întâlneşti clădiri ridicate în alte vremi, martore ale evenimentelor trecute, clădiri care îşi spun povestea celor care ştiu să o asculte. Clujul are numeroase aşezăminte impunătoare, deţinând rangul de palat. Astfel, douăzeci de clădiri ale oraşului poartă această titulatură: Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe, Palatul Babos, Palatul Bánffy, Palatul Beldi, Palatul Berde, Palatul de Finanţe, Palatul de Justiţie, Palatul Elian, Palatul Josika, Palatul Poştei, Palatul Prefecturii, Palatul Reduta, Palatul Regionalei Căilor Ferate, Palatul Rhedey, Palatul Szeky, Palatul Telefoanelor, Palatul Teleki, Palatul Toldalagi-Korda, Palatul „Urania” şi Palatul Wass.
Azi, vechile palate aparţin unor instituţii publice sau, în alte cazuri, au fost retrocedate proprietarilor ori unor moştenitori „de drept”.
Printr-un act eliberat la 19 august 1316, Carol Robert de Anjou acorda o serie de privilegii şi libertăţi Clujului. Decretul dorea totodată să consolideze puterea regelui, în dauna nobililor feudali şi a clericilor. Localitatea primeşte titlul de oraş (civitas) şi unele drepturi de a se autoadministra pe plan juridic şi bisericesc, printre acestea fiind şi dreptul oraşului de a-şi alege liber preotul şi parohul. Cu această ocazie, începe ridicarea Bisericii „Sfântul Mihail”. Potrivit unei serii de documente din perioada 1336-1365, Clujul este scos de sub supremaţia principelui Transilvaniei, oraşul subordonându-se direct regelui, urmând ca în 1405 împăratul romano-german Sigismund de Luxemburg, devenit totodată rege al Ungariei, să acorde Clujului dreptul de oraş liber.
PIAŢA UNIRII
În centrul oraşului, se află Piaţa Unirii, fosta Piaţă Regele Matia, reprezentând „punctul zero” al municipiului Cluj-Napoca. Ea a constituit inima oraşului medieval, pe laturile căreia s-au înălţat principalele palate ale Clujului, grupate în jurul Bisericii „Sfântul Mihail”, amplasată central. Imaginea de ansamblu a pieţei, edificată la sfârşitul secolului al XIX-lea, s-a păstrat aproape ne- schimbată până în prezent. Doar esplanada din partea sudică a Bisericii „Sfântul Mihail” a suferit frecvente modificări, în pas cu vi- ziunile arhitecturale ale municipalităţii.
Câteva imagini de epocă, datând din a doua decadă a secolului al XIX-lea, păstrează încă amintirea oraşului, de dinaintea marii sistematizări care avea să dea Pieţei Centrale aspectul actual. Dacă ele nu ar fi însoţite de explicaţii, pentru cititorul neavizat ar fi aproape imposibil de a le identifica drept imagini din centrul Clujului, de acum circa un secol şi jumătate.
De-a lungul îndelungatei sale istorii, piaţa a purtat diverse nume. Iniţial, ea s-a numit Piaţa Mare, spre a fi deosebită de centrul oraşului vechi, considerat drept Piaţa Mică. În anul 1869, piaţa şi-a schimbat numele, devenind Piaţa Principală.
La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, ea a fost redenumită, fiind cunoscută sub numele de „Piaţa Regele Matia”.
În perioada interbelică, ca urmare a faptului că Transilvania a intrat în componenţa României, spaţiul central al oraşului a devenitdin anul 1945 şi până în anul 1989, „punctul 0” al Clujului a fost cunoscut sub numele de Piaţa Libertăţii.
Apoi, după anul 1990, consecinţă a înlăturării regimului comunist, piaţa a revenit la vechiul nume pe care îl avusese în perioada interbelică, acela de Piaţa Unirii, pe care îl poartă şi în prezent.
Zidurile cetăţii medievale, ziduri ale căror urme se mai văd şi astăzi, creionează centrul istoric al oraşului, închizând piaţa care este cea mai mare ca dimensiune dintre vechile pieţe aflate în Europa Centrală şi de Sud-Est. Sigur, există pieţe de dimensiuni mai mari, dar – comparativ cu cea din centrul Clujului – acestea s-au format mult mai târziu.
„Punctul zero” al pieţei îl reprezintă Biserica „Sfântul Mihail” şi Statuia lui Matia Corvinul, iar edificiile care îi marchează conturul sunt: Hotelul „Melody”, Palatul Bánffy şi cele două clădiri construite în oglindă aflate pe latura estică, reprezentând palatele statusului romano-catolic, sediul vechii primării şi cel a Băncii Naţionale, pe latura de sud, clădirea fostului Hotel „Continental”, situată pe colţul sud-vestic, iar pe latura de apus Palatele Rhédey, Jósika, Wass, precum şi Parohia romano-catolică. Latura nordică – în prelungirea cărei se află Bulevardul 21 Decembrie 1918, la est, şi strada Memorandumului, la vest – este mărginită şi ea de clădiri istorice. Reprezentative sunt casele Filstich-Kemény şi Hintz, ultima găzduind expoziţia permanentă a Colecţiei de Istoria Farmaciei, aparţinând Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei.
Ioan Ciorca, Palate clujene
