Cătălin Condurache cântă pe scena LaTerenuri de Zilele Mănăşturului!

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinFacebooktwitterredditpinterestlinkedin

Cătălin Condurache nu mai are nevoie de nicio prezentare, lumea îl ştie şi îl apreciază, istoria folk-ului, dar şi a radioului clujean se întrepătrunde în mod natural cu personalitatea sa. Cu toate acestea, am reuşit, în rândurile ce urmează, să scoatem la lumină lucruri interesante despre artistul care în 29 septembrie îşi serbează ziua de naştere, precum şi anunţul lansării iminente a unui extras pe single din viitorul album. Ne va încânta cu vocea sa, chitara şi muzicuţa pe scena de LaTerenuri, sâmbătă seara, în prima zi a festivalului dedicat Mănăşturului.

Reporter: Vorbim de un „an aniversar” pentru artistul Cătălin Condurache? Când ai realizat primele înregistrări, cum ai debutat în muzică?

Cătălin Condurache: Fiecare an este unul aniversar în felul lui, cu siguranță am ce sărbătorii! Debutul, să zic oficial, cu acte în regulă, în 1976 la Cenaclul Flacăra, pe la 17 ani eram elev la Baia Mare deși sunt clujean, dar pentru trei ani orașul m-a adoptat cu brațele deschise, atât ca elev, cât și ca micul artist din mine. Acolo am aprofundat mult mai serios începuturile din Cluj de pe strada Horea unde locuiam alături de mulți alți vecini, unii mai mari care cântau într-o trupă faină și care mă luau cu ei ca pe o mascotă… Aveam deja chitară de pe la 7 ani, am învățat multe atunci. Apoi PuiuIvanițchi fratele meu mai mare în toate m-a inspirat și încurajat tot timpul.

La Baia Mare am descoperit foarte serios perioada Flower Power care mi-a marcat stilul artistic, dar și cel comportamental… Așa am început cu modelele acelea, sprijinit de un profesor de-al meu care mi-a dăruit o carte despre Bob Dylan cu cântecele lui din 1962 până în 1973, cu ceva discuri ale lui, ale lui Donovan, Simon&Garfunkel etc. Ăsta a fost norocul meu: am avut modele bune și aici pe Puiu, Marcele Saftiuc, Mircea Florian…

Primele înregistrări la Radio Cluj în 1977 – Crabul de zăpadă, Colind Profan și apoi forte multe altele cred că am cele mai multe cântece în arhiva lor ca și cântăreț clujean, ei sunt părinții mei spirituali…

 Ai trecut cu muzica prin epoci diferite, social vorbind. Cum era muzica înaintea anilor ’90, o salvare, un mod de rezistenţă? Ce a adus revoluţia pentru artişti?

Cătălin Condurache: Știi cum e viața asta, chestie de opțiune, destin de astea, eu m-am retras și de la Flacăra pentru că atunci am fost student la Poli, am câștigat cel mai prestigios festival folk din România „Primăvara Baladelor” în 1982 şi Adrian Păunescu m-a chemat cu drepturi depline în Cenaclu… nu am făcut prea mulți purici din mai multe motive, școala era primul. Am apărut pe discurile Cenaclului, am fost cam 2 ani implicat, cu pauze evident. Îmi aduc aminte că Mihaele Popescu din Suceava și cu mine eram singurii studenți din Cenaclu. Am decis să-mi urmez cariera asta dată de școală, așa că până la primul album „Generația Ta” din 1997 mi-am urmat cariera altfel foarte interesantă… Director de producție și apoi Director general la Fabrica de mașini de rectificat Cluj din 1992. Ce să zic… după multe experiențe manageriale mi-am găsit timp să revin și în muzică.

Mai avem evoluţie în muzica folk contemporană sau trăim din poezia vremurilor trecute?

Cătălin Condurache: Muzica folk românească nu are identitate sa. Folkul a fost în general o mișcare protestatară a perioadei anilor 60. Cenaclul Flacăra mai ales a deturnat spiritul ei, au apărut artiști emblematici care cântau, e drept cu chitara, dar din alte filme… Deși sunt prieten cu toți și ne întâlnim la spectacole, i-am invitat la emisiunile mele de redescoperiri muzicale de la LOOK Tv  „Cătă la LOOKru” rămân pe aceleași poziții. Muzica folk românească s-a cam terminat cu generația lui Mircea Florian, Mircea Vintilă și alți pionieri ai folkului românesc. Au ținut steagul sus cât au putut și ei. Asta nu înseamnă că nu sunt valori și astăzi… Depinde de gust, puțini pe gustul meu. Poate te surprinde franchețea mea, dar așa eram și atunci, un rebel, care comentam tot timpul. Porecla pe care mi-au dat-o colegii este americanul din folkul românesc, nu mă pot dezminte.

Ai fost unul dintre cei cu care radioul clujean s-a menţinut în prim plan. Ce a însemnat munca în radio pentru tine, din punctul de vedere al „antreprenorului”, dar şi din perspectiva artistului…

Cătălin Condurache: Eu ca și manager de radio m-am ocupat de făcut bani, dacă mă întrebi, și la CD Radio și la Radio Guerrilla Cluj am mers pe mâna celor care propuneau playlistul fiind foarte fericit că era pe gustul meu, altfel nu mergeam acolo..

Nu îţi pot cere să ne înşiri numele celor cu care ai colaborat în plan muzical, nu avem atâta spaţiu în ziar, dar care ar fi persoanele care te-au marcat în evoluţia muzicală?

Cătălin Condurache: Sigur despre cei care m-au marcat și-am spus deja, cu cei cu care am colaborat care sunt foarte mulți și oameni foarte valoroși mă refer la Sandy Deac în primul rând, cu care am lucrat toate albumele mele, care este și partenerul meu de trupă Cătă&Sandy, un om deosebit, un mare caracter care pe lângă faptul că este un mare artist este și un producător excepțional. Dima Belinsky un pianist senzațional, liderul trupei Shaba o fantastică trupă de Jazz Rock cu care am realizat înregistrările pentru albumul Fuziuni care sper să îl lansăm în acest an sau anul viitor, sigur mulți alții foarte dragi mie… care se recunosc în ceea ce spun cu siguranță.

De la un moment dat lucrurile s-au schimbat. A venit momentul în care ai devenit reper în muzică şi alţii să fie influenţaţi, sprijiţi, promovaţi de Cătălin Condurache. Cine sunt cei de care te bucuri azi că au reuşit?

Cătălin Condurache: Este greu să-ți dau numele tuturor, dacă te-ai uitat la emisiunile „Cătă la LOOKru” îi vei găsi acolo. Cum am zis emisiunea este una de restituiri muzicale cu numele cele mai mari, dar și generaţia care a venit după Flacăra care fac o treabă foarte bună, unii dintre ei sunt foarte buni, cântă bine la chitară, sunt vocaliști buni, compun bine… șanse sunt și pentru a ieși din șabloane.

Nu eşti doar un muzician apreciat, ci şi un manager cultural. Două proiecte mai noi ne-au atras atenţia: „Valori româneşti” şi „Condurache Art Project”. Despre ce e vorba, ce ar trebui să urmărim?

Cătălin Condurache: Mă bucur că mă recepționezi așa, vreau să le spunem cititorilor că nu am planificat cu nici o poveste anterioară acest interviu și din cauza vitezei vieților noastre comunicăm pe net de cele mai multe ori.

Radio Valori Românești adică, www.valoriromanesti.com este un Proiect al Asociației mele alături alte multe eforturi de A RESTITUI pentru cunoscători, dar și pentru cei mai tineri, farmecul, valorile acelor vremuri pornind de prin 1950 și cât… Un site si un post online de radio ascultat după statisticile mele de mulți tineri la locurile lor de muncă… să folosesc un cuvânt la modă… e cam hipsterelă să mă exprim așa!

 Ai bătut toată ţara, ai colindat prin lumea largă, dar nu ai refuzat să vii pe scenă la Zilele Mănăşturului. Spune-ne, te rog, ce înseamnă acest loc pentru tine? Simţi evoluţia lui, sau faima de mănăşturean rămâne în zona gri a civilizaţiei?

Cătălin Condurache: Da, sunt mănășturean din 1996 toamna, din zona Bigului, au crescut sub ochii mei sutele de blocuri, Câmpului era o stradă pe care întâlneai dacă te nimereai prin zonă vaci și alte animale care se întorceau la casele lor… Am amintiri foarte frumoase, oricum am depășit cu mult spațiul tău din ziar cred așa că mă opresc.

Ce urmează pentru Cătălin Condurache?

Cătălin Condurache: Multe. Acțiuni culturale cu Condurache Art Project, o carte de evocări, lansarea la o zi după întâlnirea noastră, adică 29 septembrie a unei piese extras pe single a viitorului album care se chemă „Mama”, lansarea „Fuziunilor” de care vorbeam și multe spectacole pe care le voi susține sau organiza.

Să ne vedem sănătoși pentru că vă aștept sâmbătă 28 septembrie de la ora 20.30 la o mică porție de FlowerPower și nu numai!

 

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinFacebooktwitterredditpinterestlinkedin