Profesorul Bogosavlievici ne ghidează pe Căile Moților şi Mănăștur

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedin

Sâmbătă, 29 iulie, de la ora 11:00, profesorul Vladimir-Alexandru Bogosavlievici va fi din nou ghid pentru clujenii care vor să afle istoria locurilor pe care le străbat zi de zi. De această dată, prin proiectul „Re-descoperim Clujul” al Asociației Vechiul Cluj vom afla lucruri noi despre obiectivele de pe Căile Moților și Mănăștur. Punctul de pornire al acestui tur este biserica Calvaria.

Într-un material de prezentare realizat de cluj.travel biserica Calvaria este marcată ca fiind „kilometrul zero al Clujului”: „Există un loc, chiar la intrarea în Mănăştur dinspre centrul oraşului, care este într-o disonanţă absolută cu restul marelui cartier-dormitor. Este vorba de Dealul Calvaria. O zonă verde dominată de o biserică impunătoare. (…) Istoria locului este extrem de densă. Cercetătorii nu au reuşit încă să se pună de acord dacă prima fază a fortificaţiei datează dinaintea cuceririi Transilvaniei de către maghiari sau este ulterioară acesteia. Majoritatea acceptă sau cel puţin iau în calcul existenţa cetăţii încă din secolul al IX-lea, aceasta făcând parte din sistemul defensiv al voievodatului lui Gelou. În acest context, există ipoteza ca ea să fi fost chiar cetatea de scaun a voievodatului. Era vorba de o fortificaţie modestă, cu un val de pământ înalt de numai doi metri.
Lucrurile devin ceva mai clare odată cu trecerea timpului. Astfel, este cert că aici a funcţionat prima cetate regală a comitatului Cluj, din perioada arpadiană. Aceasta avea un val de pământ cu un metru mai înalt decât cel anterior şi o palisadă pe coama valului. Fortificaţia a fost însă prea slabă pentru a rezista unui atac peceneg la 1068, când a fost distrusă, iar aşezarea pe care o proteja a fost arsă din temelii.
După atacul peceneg, cetatea a fost refăcută şi aici a fost fondată, probabil în perioada regelui Ladislau cel Sfânt (1063-1074),  şi o abaţie benedictină consacrată Sfintei Fecioare, cu numele „Monasterium Beatae Mariae Virginis de Clus-Monostora”. Aşezământul avea să dea numele satului Mănăştur (în maghiară „monostor” înseamnă mănăstire) care s-a închegat în jurul ei şi care abia în 1 ianuarie 1895 a devenit parte a oraşului Cluj. Cetatea este atestată documentar la 1213 sub denumirea „Castrum Clus”. Aici şi-a avut probabil reşedinţa şi acel Toma (Thomas), primul comite reţinut de istorie al Clujului, menţionat într-un document databil în anii 1173-1177.
Se ştie că în secolul XIII, abaţia era înconjurată de un zid de piatră, ale cărui ruine mai erau vizibile în secolul al XIX-lea. Atacul mongolilor de la 1241 a devastat atât cetatea cât şi abaţia de aici. După acest atac, cetatea nu a mai fost refăcută. Abaţia a fost însă reorganizată, dar după o pauză de câteva decenii, fiind din nou pomenită abia în 1296. Abaţia benedictină a fost, de la fondare şi până la alungarea călugărilor, o instituţie atipică. Ea nu se subordona episcopiei transilvănene cu sediul la Alba Iulia, ci direct arhiepiscopului de Esztergom, primatul Ungariei. De aici au pornit o serie de conflicte între episcopia de Alba Iulia şi abaţia de la Cluj-Mănăştur.

Într-un episod violent petrecut în jurul anului 1220, episcopul Wilhelm a atacat mănăstirea, i-a alungat pe benedictini, a ars privilegiile papale acordate aşezământului monahal şi le-a aruncat în Someş pe cele regale. Ca o compensaţie, în 1222 papa Honorius al III-lea a acordat abatelui de Cluj-Mănăştur dreptul de a purta inel şi mitră episcopale. (…)
Din vechea biserică s-au mai păstrat portalul de la intrare, câteva statui încastrate pe faţada vestică, printre care şi o remarcabilă „Fecioara cu pruncul”, un cadran solar încastrat pe faţada sudică şi un leu. Acesta se află pe faţada sud-estică a bisericii şi este cea mai veche relicvă a locului, provenind din biserica existentă înainte de 1241. Corul este ridicat în stil gotic, iar nava în stil neogotic. În interior, biserica frapează prin austeritate, fiind cea mai sărăcăcios decorată mare biserică a Clujului. Din fortificaţiile locului care a dat numele Mănăşturului şi a intrat în istorie odată cu numele Clujului a mai rămas în picioare, pe lângă corul bisericii, valul de pământ, bine păstrat. Drumul spre biserică trece chiar prin acesta, având în stânga clopotniţa proiectată în 1922 de arhitectul Kós Károly pe coama valului, iar în dreapta, capela Calvaria, ridicată în 1831, de la care zona îşi trage actualul nume.
Dincolo de valul de pământ, în stânga aleii pietruite se află câteva morminte răzleţe iar în dreapta, o zonă verde presărată cu câteva cruci albe. Urmează biserica, şi, în faţa intrării în biserică, un platou cu iarbă verde care contrastează flagrant cu imaginea celui mai mare bloc din Cluj, cel de pe strada Primăverii colţ cu Calea Floreşti, care i se opune pe diagonală.
Platoul Calvaria este vizitabil zilnic între orele 10.00-13.00 și 15.00-18.30. Biserica poate fi vizitată doar marțea, joia și sâmbăta, între orele 16.00-18.00″.

Biserica Calvaria,Cluj, Mănăștur /vedere sud-vestică/ – foto: Pan Ioan

Biserica Calvaria a fost imortalizată şi de fotograful clujean Ioan Pan. Concursul internaţional de fotografie Wiki Loves Monuments ediţia din 2015 dedicată Zilelor Europene ale Patrimoniului a premiat imaginea ce surprinde nava dinspre sud-vest, o fotografie nocturnă în care biserica e încadrată de copacii din jur şi de blocurile ce le străjuieşte sub lumina protectoare a lunii. Imaginea a devenit în scurt timp una din cele mai răspândite şi apreciate pe internet.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedin

-