Poveste din Cartierul de Vest: „Cutia cu cărţi de pe Edgar Quinet”

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedin

Sâmbătă, 11 noiembrie, pe strada Edgar Quinet, nr. 24, scara 1, se organizează un nou eveniment din seria „Cutia cu cărți”. Despre cum s-a născut şi implementat în Mănăştur acest concept, aflăm din scrisoarea pe care Titiana ne-a trimis-o pe adresa de e-mail a redactiei – redactia@manastur.info

„Totul a început acum trei ani. Eram în Londra, unde locuiam de un an și ceva. Plecasem din țară în 2012, în luna octombrie. Chiar dacă locuiam în străinătate, eram foarte preocupată de tot ce se întâmplă în țară și, de foarte multe ori, citeam indignată știrile. Întrebarea naturală care îmi ajungea pe buze era: Ce să fac? În urma unui astfel de episod, am ajuns să strâng cărți pentru biblioteca școlară din comuna mea natală, Gârbova de Sebeș. Evenimentul a fost un succes, s-au strâns peste 2.200 de cărți, exclusiv prin implicarea voluntarilor! Voluntari care au adus cărțile cu mașinile proprii, care au căutat donatori și s-au mobilizat. Impresionant! Cărțile au venit și după ce evenimentul se încheiase și eu m-am întors în Londra.

Astfel, am primit un pachet impresionant de la o bună prietenă din Cluj, cărți care au rămas la mine în apartament, de atunci și până de curând când, întoarsă în Cluj, am primit ideea cutiei cu cărți.

Cum s-a întâmplat: Edgar Quinet e o zonă (cred că pot numi strada “zonă” fără să greșesc) pe care o persoană diplomată ar caracteriza-o prin apelativul “cu potențial”. Potențial care vine, mai ales, din rândul locuitorilor – majoritatea persoane tinere, cu copii mici. Oameni la început de viață, probabil și de carieră. Zona s-a dezvoltat mult în ultimii ani, iar eu simt nevoia unor îmbunătățiri. Pe lângă cele care țin de infrastructură, unde influența noastră este limitată, e nevoie de un loc de joacă și de un centru comunitar, unde să ne putem întâlni, să se poată organiza evenimente culturale, evenimente de care orice comunitate are nevoie.

Fără cultură, fără educație, comunitatea își pierde direcția, orientarea – avem nevoie de ele ca de aer. Clujul ne oferă multe, dar avem nevoie de ele aici, la firul ierbii.

Așa că, într-o seară, după ce ideile pe care le-am scris pe scurt mai sus nu mi-au dat pace câteva zile, după ce l-am bătut pe soțul meu la cap, am luat o cutie de carton în care fuseseră scutece ale fetei meie, am branduit-o, adică am scris un mesaj pe ea, cu un marker, și am pus cărțile pe care le mai aveam de donat în ea. Mesajul spunea că vecinii sunt invitați să ia ce cărți doresc și să aducă altele în schimb. Apoi am dus cutia în casa scării și… atât. Am urmărit progresul – cărțile dispăreau, după cum ne-am gândit, în fiecare zi. Și-au găsit proprietar, iar eu eram tare mândră. Asta mi-a arătat că este o nevoie, că vecinii mei au și ei aceleași gânduri, ca și mine. Ceea ce m-a determinat să continui.

Și așa am ajuns la evenimentul de sâmbătă (detalii aici). Eu îmi doresc ca fiecare participant, fiecare vecin care va lua o carte, să aducă ceva în schimb – o altă carte. Cărțile sunt vii, ele trebuie să schimbe vieți – sună pompos, dar așa cred, au ele fiecare un scop pe lume. Nu vorbesc de schimbări majore, vorbesc de cărți care îți fac zilele mai bune, mai ușoare, mai senine. Și astfel, visez să închegăm o comunitate locală și să creștem apetitul pentru mai multe evenimente de acest gen.

Așa că aștept să vină vecinii și locuitorii din zonă la eveniment – vor primi o cafea sau un ceai, un zâmbet garantat, și vor întâlni iubitori de cărți”.

Mă numesc Titiana Șilimon-Morariu, am absolvit Științe economice, linia germană, aici în Cluj. Am lucrat în Boston și Londra, ca cercetător la o firmă de consultanță managerială, în ultimii cinci ani. Înainte de asta am lucrat în Cluj și am colaborat și cu Universitatea Babeș-Bolyai, unde am început un doctorat în domeniul responsabilității sociale corporative. Sunt convinsă de importanța comunității și a implicării sociale și pasionată de scris și comunicare. Blogul meu: https://deescoverstories.org/ În prezent sunt mamă cu normă întreagă a fetiței mele, Ema Ana Maria.
Soțul meu, Adrian Șilimon-Morariu, inginer software, absolvent al Universității de Nord din Baia Mare, lucrează în prezent ca și contractor pentru un start-up londonez, după ce a lucrat în Londra timp de cinci ani. Este pasionat de tehnologie și de felul cum influențează aceasta viața cotidiană. Blogul lui: https://adrian.silimon.eu/
.
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedin