Sâmbătă 16 martie 2019, în cadrul Festivalului „Traista cu poveşti”, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, scriitorul clujean Ioan Ciorca îşi va prezenta publicului de toate vârstele ultima sa carte, o adaptare în versuri a binecunoscutelor „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă. Ocazie numai bună de a purta un scurt dialog şi de a afla în avanpremieră câteva date despre lansarea de carte ce va avea loc în prima zi a festivalului, începând cu ora 14:00.
Domnule Ciorca, aţi surprins la finalul anului trecut aducând în faţa cititorilor Poveştile şi povestirile lui Ion Creangă transpuse în versuri. De ce era necesară această revenire asupra textelor lui Creangă şi de ce le-aţi abordat în acest mod?
Ioan Ciorca: În urmă cu ceva vreme, am discutat cu învățători, pedagogi și educatori pe tema poveștilor dedicate copiilor și am rămas surprins de faptul că poveștile noastre, clasice, nu prea sunt agreate. Am întrebat „de ce?”, cu referire la Creangă și mi s-a răspuns că „este prea greu pentru copii, din cauza limbajului său presărat cu arhaisme”. Din acest motiv am decis că acestor povești trebuie să le dau un strai nou și astfel le-am adaptat în versuri. Am urmărit strict textul în proză și am folosit arhaismele lui Creangă, oferind explicația acestora în subsolul paginii. Am întreprins acest demers literar și în ideea realizării unei educații parașcolare, a unei întoarceri la clasicismul românesc, având în vedere faptul că, în condițiile unei lumi tot mai globalizate, riscăm să ne pierdem identitatea. Grupurile țintă urmărite au fost școlarii pe de o parte, iar pe de altă parte preșcolarii și părinții, respectiv bunicii acestora. Întru împlinirea acestui obiectiv și-a adus aportul și Mădălina Rodilă – proaspătă absolventă a Institutului „Ion Andreescu” – cea care s-a străduit în ilustrarea poveștilor și povestirilor. Trebuie specificat faptul că lucrarea a fost însoțită și de un CD audio, cuprinzând principalele povești.
Cum a fost primit acest volum, ce reacţii aţi primit din partea cititorilor?
Ioan Ciorca: Primul volum al Colecției „Ghiozdanul cu povești” a fost lansat la Biblioteca Națională „Ion Creangă” din Chișinău. Rezultatele au fost peste așteptări. E greu de descris în cuvinte felul în care a fost primită această carte. A fost o lecție de înalt și adevărat patriotism susținută de elevii din clasa a 4-a „B” de la Gimnaziul nr. 7 din Chișinău, care au pus în scenă, după carte, povestea „Ursul păcălit de vulpe”. Pe de altă parte, la lansare a fost prezentă o urmașă a lui Ion Creangă, doamna Tatiana Creangă. A fost ceva extraordinar, care ne-a spulberat oboseala celor 12 ore petrecute pe drum, în mașină.
În acest weekend veţi fi prezent la Festivalul „Traista cu poveşti”. Ce veţi aduce cu dumneavoastră?
Ioan Ciorca: Am să aduc volumul doi al colecției. Este vorba despre „Amintiri din copilărie”, adaptate în versuri după Ion Creangă. Cartea, tipărită la editura Ecou Transilvan, beneficiează de ilustrațiile pictorului Alex Cuibus. Sper că la eveniment, va fi alături de mine și epigramistul Eugen Albu, care va pregăti câteva epigrame dedicate special copiilor participanți la Festival. De asemenea, mă va însoți și doamna Angela Mureșan, jurist la Primăria Viișoara – care va prezenta primul volum al colecției, „Povești și povestiri”. Trebuie să menționez că aceste două volume au apărut cu sprijinul Primăriei comunei Viișoara, prin intermediul domnului inginer Ioan Roman, primarul acesteia.
Ce urmează, ce alte proiecte vă stau pe masa de lucru?
Ioan Ciorca: Pentru acesta an, proiectele sunt multe și mari. În primul rând, la sfârșitul lunii februarie am izbutit să îmi împlinesc un vis, publicând cartea intitulată „Cutia cu amintiri”. Lucrarea, prefațată de Eugen Albu și Vasile Lechințan, cuprinde scurte tablete și reportaje constituind o frescă a Clujului celei de-a doua jumătăți a secolului XX. Sper că până la târgul Gaudeamus, din luna aprilie, să vadă lumina tiparului cartea pe care o am în lucru la editura Școala Ardeleană, intitulată „Statui și monumente clujene”. De asemenea, sunt în proiect o monografie a Cimitirului Bellu din București și ediția a doua a Ghidului istoric al Hajongardului. Dar aceste proiecte sunt condiționate de promulgarea bugetului de stat. Spre sfârșitul anului, va fi lansată și o lucrare omagială, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la fondarea industriei tipografice clujene. Dacă vor fi fonduri, voi publica și volumul trei din Colecția Ghiozdanul cu povești, intitulat „Legendele sau basmele românilor” adaptate în versuri, după Petre Ispirescu. Cam acestea sunt obiectivele stabilite pe anul 2019. Rămâne de văzut câte se vor materializa. Și nu din cauza mea – eu „mi-am făcut temele” – , ci din cauza finanțărilor.
Ce credeţi, mai este lectura, în special cea a poveştilor, de actualitate? Mai avem nevoie de basme, de poveşti, de jurnale?
Ioan Ciorca: Lectura este obligatoriu și trebuie să rămână de actualitate, ca o contrapondere la spațiul virtual și ca o componentă a analizei reflexive, mai ales că în anul acesta, România a intrat în „zodia cărții”, prin decretul care instituie anul 2019 drept „Anul Cărţii în România” și prevede lansarea, la nivel național, a programului „România citeşte”. Inițiativa este bine venită într-o lume digitalizată, în care spațiul virtual tinde a se suprapune până la identificare cu cel real, în dorința de a șterge orice urmă de personalitate printr-un proces de spălare a creierelor picurat clipă de clipă prin vasta putere tehnologică pe care o deține.
Spațiul virtual – în care timpul și distanța sunt golite de substanță –, tinde să înlocuiască spațiul privat al gândirii reflexive, devenind cea mai subtilă și mai perfidă formă de manipulare. În timp ce cartea stimulează imaginația dându-i posibilitatea de a crea imagini și judecăți de valoare potrivit personalității și pregătirii cititorului, spațiul virtual manipulează gândirea, inoculând informații și imagini bine gândite și alese după profilul specific celor care îl explorează.
Poate că sub zodia cărții, în care a intrat România anului 2019, lucrurile se vor schimba. Poate că vechea expresie transilvăneană potrivit căreia dacă „Ai carte, ai parte” – condiționând șansele de reușită în viață de nivelul de cultură și pregătire profesională –, va deveni realitate, fiind criteriul de selecție în practica socială, menit să așeze „omul potrivit la locul potrivit”. Inițial, expresia făcea referire la actul de proprietate asupra unui teren, reprezentând acea hârtie care îți atesta calitatea de proprietar de pământ. Sensul actual al expresiei a apărut în perioada interbelică, atunci când „a avea carte” însemna a avea pregătire necesară pentru „a avea parte” de un loc corespunzător în ierarhia socială.
Când am adus în discuție acest fapt, m-am gândit la două personalități care au marcat și marchează destinul poporului nostru. Primul a fost regele Ferdinand I – care a condus Regatul României, între 1914-1927 – și care și-a câștigat renumele de „Întregitor de țară”. La un veac distanță, un alt etnic german, deține președenția statului, iar societatea românească este tot mai polarizată și mai învrăjbită. În acest context, consider că „a avea carte” trebuie să însemne „a avea parte” de spațiul privat al gândirii reflexive, departe de orice formă de manipulare, unde fiecare dintre noi să-și pună, iar apoi să-și răspundă, la următoarea întrebare: „oare eu sunt cel care gândește, sau altcineva gândește și mă gândește?”
Așadar, suntem la distanță de un secol, de marile evenimente care ne-au marcat istoria. Trăim în „România lucrului bine făcut”, potrivit actualului președinte. În acest context, le doresc tuturor ca zodia cărții în care ne aflăm, să ne aducă înțelepciunea necesară, capabilă să transceadă rivalitățile care ne dezbină, pentru a lua deciziile potrivite menite a păstra intactă moștenirea înaintașilor noștri pentru generațiile viitoare, iar liniștea, mila și pacea să dea măsura creștinătății noastre.
