„Explorăm Clujul istoric cu «BOGO»” – Statuia lui Matia Corvin

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinFacebooktwitterredditpinterestlinkedin

Statuia lui Matia Corvin se află într-un loc special al Clujului, în aşa-zisa „Piaţă Mare”, cum i se spunea în Evul Mediu,numită astfel pentru a o diferenţia de „Piaţa Mică”, care se afla în zona Pieţei Muzeului de astăzi. Această „Piaţă Mare” a purtat, la un moment dat, chiar numele de „Matia Corvin”, apoi, în perioada interbelică, s-a numit, ca şi astăzi, „Piaţa Unirii”, comuniştii denumind-o mai târziu „Piaţa Libertăţii”.

Statuia-emblemă a Clujului are o poveste foarte frumoasă, până la instalarea ei în această zonă şi vom vedea şi cum a fost instalată.

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, clujenii au fost cuprinşi de „febra” marelui rege. Ei identificaseră Casa Matia Corvin ca fiind  locul în care se născuse regele. Să nu uităm că în acea perioadă sentimentul naţional exacerbează nu numai la maghiari, ci şi la celelalte naţiuni. V-am spus deja de vizita făcută în anul 1887 de împăratul Francisc Josef la Cluj. Acesta a văzut casa în care s-a născut ilustrul rege şi a rămas prost-dispus, văzând în ce hal arată. Foarte interesant e că întâi clujenii s-au gândit să ridice o statuie, nu să renoveze casa Matia. Astfel, în anul 1893, este organizat un concurs de proiecte. Au fost primite şapte propuneri de statui, în general, ecvestre. În poll-position era un sculptor clujean, Vastagh György, ce părea a fi câştigătorul. Dar, ca în orice concurs, apar surprizele şi surpriza s-a numit János Fadrusz, un slovac născut la Bratislava. Acesta a realizat o machetă extrem de frumoasă şi apreciată de juriu şi astfel, primarul Clujului de la acea vreme, Géza Albach, l-a desemnat câştigător. Concursul s-a derulat în 1893, dar se dorea ca această statuie să fie instalată în 1896. De ce tocmai atunci? Pentru că în acel an, naţiunea maghiară sărbătorea Mileniul, adică o mie de ani de la descălecarea în acest teritoriu. Descălecat nu înseamnă că s-au dat jos de pe cai, să nu înţelegem greşit. Este un termen istoric care arată venirea unei populaţii dintr-un loc în celălalt.

Veşnica problemă, nu numai în Cluj, erau fondurile, banii nu erau suficienţi. S-au făcut colete pentru a putea plăti premiul de 4.000 de coroane, pe care l-a luat Fadrusz, odată cu câştigarea acestui concurs.  Ca o paranteză, Fadrusz a participat cu statuia regelui Matia şi la un alt concurs, la Expoziţia mondială de la Paris, în 1900, unde a câştigat Grand Prix-ul, medalia de aur. Dar nu era vorba doar de plata premiului, mai erau şi alte lucrări implicate: în primul rând, trebuiau demolate clădirile din jurul Bisericii romano-catolice Sf. Mihail. Aici trebuia convinsă parohia să dărâme clădirile (foto sus) şi, totodată, să fie despăgubită. Ce clădiri erau? O şcoală romano-catolică şi o serie de clădiri folosite de negustori, ce plăteau chirie bisericii. Şi mai era o problemă: obeliscul. Obeliscul se afla în partea opusă a pieţei şi acesta trebuia mutat. Fadrusz, împreună cu arhitectul-şef al Clujului Lajos Pákei şi-au pus problema măririi la scară a statuii pentru ca amplasarea sa să se integreze acestei pieţe. În 1896 se pune piatra de temelie, nu se reuşeşte să se instaleze şi statuia. Apoi, toate aceste piese pe care le vedem, care reprezintă generalii lui Matia Corvin, au fost realizate la Budapesta şi au fost aduse cu trenul în gara clujeană. Din gară, cu ultimul transport al tramvaiului care a circulat pe linia Gară – Centru – Mănăştur, au fost transportate aceste statui. De unde ştim pe cine reprezintă? La banchetul care s-a realizat în actualul spaţiu al hotelului Melody, ce se numea Central în acea vreme, la 12 octombrie 1902, când a fost inaugurată statuia, profesorul universitar  Szádezki Lajos a spus cine sunt aceşti căpitani.

Trebuie să observăm un fapt aproape singular, calul stă pe toate picioarele, nu are niciun picior ridicat. Există o legendă, nu ştiu cât e de adevărată, care spune că dacă cabalinul este cu toate picioarele pe pământ, respectivul erou a murit de moarte naturală. Aici este discutabilă această teorie, pentru că planează o suspiciune asupra celei de-a doua soţii a lui Matia Corvin. Se presupune că aceasta l-ar fi otrăvit pe ilustrul rege.

Statuia are o înălţime de 12 metri cu postament cu tot şi e aşezată pe o suprafaţă de 20  mp. Postamentul reprezintă un bastion şi este realizat de către Lajos Pákei, care a folosit beton armat, un pionierat în construcţie. Materialul nu a fost de o calitate grozavă, aşa că acest postament a mai fost refăcut în timp.

În dreapta regelui se află Balázs Magyar, ban de Croaţia şi şeful Armatei Negre, armatei de mercenari ai regelui. Apoi, cel cu coiful şi cu steagul ridicat este Pavel Chinezul sau cneazul Pál Kinizsi, era ginerele lui Balázs Magyar, era ban de Timişoara. Este celebrul comandant care a reputat o victorie la Câmpul Pâinii, în 1479, împotriva turcilor. În partea opusă este Ştefan Szapolyai. Acesta a fost palatinul Ungariei, al doilea personaj din regat după regele Matia. Ultimul personaj este Ştefan Báthory, voievodul Transilvaniei. Foarte interesant, fizionomia acestui personaj  este un autoportret al lui János Fadrusz, după cum fizionomia lui Balázs Magyar este cea a lui Lajos Pákei. Sunt presupuneri, dar se pare că acesta este adevărul legat de modelul folosit de sculptor, având în vedere că nu prea aveau picturi sau gravuri din acea perioadă.

Pe acest perimetru al statuii se văd o serie de steaguri ce au fost capturate de-a lungul bătăliilor duse de celebrul rege: steagul Boemiei, al Austriei, steagul Vienei, un steag otoman, un steag al Bosniei, chiar steagul Moldovei. Toate aceste steaguri sunt semnul unei mode din Evul Mediu, când steagurile capturate erau trofeele câştigate de armata învingătoare şi erau întotdeauna expuse în faţa comandantului suprem.

Dacă ne uităm puţin la rege, observăm că alegerea spaţiului de către cei doi, Pákei şi Fadrusz, e ideală, poziţia regelui este extrem de autoritară, pe cal,  cu un păr bogat ce-i curge pe umeri, cu o privire ce pare a cuprinde oştenii din faţa sa, iar trei dintre căpitanii săi se uită la el, strigând, parcă, Vivat Rex!

În istoria statuii vine anul 1918 – 1919, ştim foarte bine că după primul război mondial Clujul intră în componenţa României. Se pare că ţăranii români au vrut să ia cu căruţe, cu care cu boi statuia de aici, pentru că se considera că reprezintă un simbol al regatului maghiar. A fost chiar şi o idee în vreme ca statuia să fie relocată în domeniul Hunedoarei, domeniul de unde se trăgea tatăl regelui, Iancu de Hunedoara. A fost practic un conflict rezolvat prin intervenţia lui Nicolae Iorga. Acesta, dându-şi seama de valoarea artistică a statuii, de simbolul ei, a găsit o cale de compromis prin care a sfătuit primăria Clujului de atuncea să pună o plăcuţă prin care să specifice că Matia a fost biruitor în toate războaiele, dar a fost înfrânt de neamul său, când a dorit să cucerească Moldova nebiruită. Se referă la bătălia de la Baia, din 14 decembrie 1467. Iniţial, statuia realizată de  János Fadrusz avea stema Ungariei, stema Corvin şi avea scris în limba maghiară Mátyás Király. În perioada interbelică, această inscripţie şi stema Ungariei au fost înlăturate de pe soclu şi au fost înlocuite cu o inscripţie în limba română: Matei Corvin. Pe urmă, între 1940-1945,  a revenit „Mátyás Király”, pentru că această parte de nord a Transilvaniei a fost dată Ungariei, după Arbitrajul de la Viena.

Celebra statuie care reprezenta lupoaica ce-i alăpta pe Romulus şi Remus era chiar în faţa statuii lui Matia, în capătul unei alei. „Lupoaica” a fost dusă la Sibiu, între cele două războaie mondiale, arhitectura Pieţei Unirii fiind modificată. În timpul celui de al doilea război mondial, între rondourile de flori s-au construit nişte bazine imense cu apă. De ce? Pentru ca, în eventualitatea în care oraşul nostru va rămâne fără apă în urma bombardamentelor iminente, la care a şi fost supus, să aibă o sursă de apă. Sigur că, după 1945, au fost acoperite. După 1945 s-a pus o inscripţie de compromis pe soclul statuii: Mathias Rex, adică în limba latină, nici în română, nici în maghiară. Vin anii revoluţiei, dispare plăcuţa pusă la iniţiativa lui Nicolae Iorga, dar apare în timpul mandatelor lui Gheorghe Funar ca primar. Acest lucru irită populaţia maghiară, care spune că este ilegală. Vor avea loc demonstraţii, se ia plăcuţa jos, o asociaţie maghiară, „Bolyai”, încearcă şi ea o situaţie de compromis, punând o nouă plăcuţă în care arată colaborarea dintre români şi maghiari, în bătălia de la Vaslui. Este dată jos şi aceasta, pentru că nu era în cadrul legal şi urmează restaurarea statuii. La restaurarea monumentului participă cu sume egale atât statul român, cu 360.000 de euro, cât şi statul maghiar, cu aceeaşi sumă. Între 2010-2011, datorită unui sculptor, conducător artistic al restaurării, Tibor Kolozsi, statuia este restaurată şi redată oraşului în urma unei festivităţi.

Între timp, ce se întâmplă cu piaţa? Între anii 1970-1980, era extrem de frumoasă: triunghiuri arhitectural – florale de care se îngrijeau edilii oraşului înfrumuseţau această piaţă. La săpăturile care s-au făcut după anii ’90, pentru a descoperi clădiri sau ziduri romane (care s-au şi găsit, dar nu pe măsura aşteptărilor), aspectul acestei pieţe se schimbă, iar astăzi o vedem pietruită, iar părerea mea este că nu arată la fel de frumos ca înainte.

Apropo, de ilustrul rege şi acest „conflict” româno-maghiar. Trebuie să ne gândim că el a fost un poliglot, a fost un umanist, în perioada respectivă nu conta naţia, conta starea socială şi starea confesională.

În perioada comunistă exista snoava că marele rege ar fi fost ateu. Şi întreba lumea: cum adică ateu în Evul Mediu? Păi, uită-te, dom-le (tovarăşe),  că poziţionarea statuii este cu spatele la biserică. Sigur, este o snoavă, pe care mulţi clujeni au crezut-o ca fiind adevărată, după cum credeau un alt zvon ce spunea despre crucea de pe biserica Sf. Mihail, că ar fi de aur şi comuniştii ar fi încercat să o fure. Sunt snoave neîntemeiate.

În schimb, un celebru escroc, Harko Jeno – barmanul, care îşi găsea victimele ca un adevărat animal de pradă, a vândut statuia lui Matia Corvin „cu acte în regulă” unor italieni creduli, pe o sumă consistentă în dolari. Vă daţi seama că italienii au venit să ia statuia, iar organele statului au rămas preplexe. Îl cunoştea miliţia de atunci pe acest escroc, bineînţeles, a fost prins şi condamnat, dar banii îi cheltuise, că avea un adevărat talent de a-i cheltui tot atât de rapid, pe cât de repede îi făcea.

Regele Matia Corvin a vizitat Clujul de trei ori. Documentele spun că în 1467, când dă şi actul prin care scuteşte casa în care s-a născut de impozite, apoi, în 1471, forţat de împrejurări, pentru că au avut loc nişte răscoale împotriva lui, răscoale ale nobilimii. Unii spun că locuitorii Clujului ar fi fost participanţi la acest complot, alţii nu susţin ideea. Oricum, regele nu a pedepsit oraşul, în schimb, a pedepsit mănăstirea benedictină din Cluj-Mănăştur, căreia i-a dărâmat toate zidurile, pentru că abatele acestei mănăstiri a participat la această răscoală a nobilimii maghiare nemulţumite de politica autoritară dusă de rege şi de faptul că acesta nu provenea dintr-o familie domnitoare a Europei, nu avea sânge albastru pur, cum se spune. Cu toate acestea, autoritatea sa s-a făcut simţită, şi nu doar că în timpul său regatul maghiar a atins apogeul întinderii teritoriale, ci era cunoscut de clujeni, şi nu numai, ca fiind Matia cel drept. O legendă legată de acest episod de pedepsire a nobilimii spune că a venit cu armata împotriva nobililor şi şi-a aşezat tabăra la Gilău. Şi ca să vadă starea de spirit din Cluj, a venit incognito, se spune că obişnuia treaba asta, şi a intrat ca un student în oraş. Când a intrat, a văzut o serie de oameni mai sărmani cărând buşteni. Dar el avea dat un ordin ca oamenii liberi, idiferent că sunt bogaţi sau săraci, să nu fie forţaţi să lucreze, iar aceştia lucrau pentru judele Clujului. Când a întrebat, a luat şi nişte bice şi a fost legat şi forţat să lucreze, să care lemne pentru acest jude. Ca să aibă dovadă că a fost pus la muncă, a scrijelit cu o cretă pe trei buşteni: ia uitaţi-vă unde e dreptatea regelui Matia. Este eliberat, ajunge în tabăra lui, a doua zi intră cu alai în cetate, întreabă de clujeni şi află că nu sunt probleme din punct de vedere al conspiraţiei, dar vrea să vadă cum se împarte dreptatea. Şi îl ia pe jude la întrebări: judele jură că respectă dreptatea (legea), atunci Matia pune oştenii să identifice buştenii pe care i-a marcat şi îl pedepseşte pe jude exemplar, adică îi ia capul.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinFacebooktwitterredditpinterestlinkedin