Eveniment editorial găzduit de Muzeul Etnografic al Transilvaniei: Ioan Ciorca şi „Cutia cu amintiri”

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinFacebooktwitterredditpinterestlinkedin

Scriitorul clujean Ioan Ciorca pregăteşte lansarea unei noi cărţi în cadrul unui eveniment găzduit joi, 28 februarie 2019, ora 16:00, de Muzeul Etnografic al Transilvaniei.

Prolificul scriitor ne prezintă de această dată „Cutia cu amintiri”, un volum ce adună la un loc scurte tablete şi reportaje într-o creionare a societăţii româneşti ce ni se dezvăluie prin ochii copilului şi, mai apoi, a adolescentului din ultima parte a secolului XX. O incursiune în cartierele oraşului, din Sinuţa în Fellegvár, o trecere în revistă a dezvoltării transportului în oraş, transformările prin care au trecut pieţele şi clădirile principale ale oraşului, povestea lui Gaetano Biasini şi a primului birou de presă din Transilvania sau vremurile în care cartela de pâine era mai valoroasă decât aurul ş.a.m.d. le puteţi descoperi în acest volum prezentate într-un stil ce se apropie de amintirile lui Creangă.

„Voiam, cu disperare, să plec acasă. Am ţipat, am plâns, am ameninţat, am implorat. Zadarnic: educatoarea era intransigentă şi-mi vorbea într-o limbă necunoscută. Într-un final, m-am „liniştit” şi am observat că atunci când cineva spunea „Akarok menni a vecere” (merg la toaletă), educatoarea rostea un „igen”, iar copilul părăsea sala. Atunci, nu am desluşt înţelesul miraculoasei ziceri care deschidea uşa sălii în care mă aflam, dar am constatat că dă rezultate. Mi se părea un fel de „Sesam, deschide-te”, din povestea lui Ali Baba, pe care o auzisem de curând. Am stat în cumpănă, o bună bucată de vreme, iar apoi mi-am luat inima-n dinţi şi am rostit „formula magică”, după care – fără a aştepta aprobatorul „igen” – am zbughit-o într-un suflet, către casă” (PRIMA ZI DE GRĂDINIŢĂ, fragment din volumul „Cutia cu Amintiri”).

„Împins de curiozitatea sa nativă, copilul descoperă mica lume în care îşi duce existenţa, îşi creează un set de „valori” fondate pe criterii ce ţin de experienţele semenilor mai mari şi încearcă să devină parte integrantă a societăţii în care evoluează. Astfel, ele constituie un bun prilej pentru tinerii de astăzi, de a pătrunde în viaţa de altădată a părinţilor lor, învăţând din experienţa celor vârstnici şi dobândind termenii de comparaţie între ceea ce a fost şi ceea ce este, în vederea anticipării şi modelării a ceea ce va fi”, mărturiseşte autorul.

„Și pentru că în fiecare zi, mi-e dor de oraşul meu, i-am dedicat acestuia următoarele versuri:
De Clujul meu, mereu mi-e dor…
Mi-e dor de zumzet de motoare,
Mi-e dor de praful străzilor,
De forfotă, de galantare,
De tot acel pestriţ popor
Ce mişună fără-ncetare.
De Clujul meu, mereu mi-e dor…
Mi-e dor de zumzet de motoare
De ritmul viu, clocotitor,
De-asfaltu-ncins lucind în soare,
De vânzătorii de ziare,
De scârţâitul frânelor…
De Clujul meu, mereu mi-e dor„, Ioan Ciorca, fragment din volumul „Cutia cu Amintiri”.

Scriitorul Ioan Ciorca s-a făcut remarcat, mai ales, după ce munca sa de 14 ani s-a concretizat prin transpunerea în versuri a Bibliei, o lucrare ce a fost editată şi tipărită în SUA.

Alături de alte cărţi dedicate oraşului nostru, Parcului Central, Cimitirului Central sau „palatelor” clujene, acesta a publicat şi volumul de „Poveşti şi povestiri adaptate în versuri după Ion Creangă”.

Şi, nu în ultimul rând, trebuie remarcată realizarea  scurtmetrajului „Panteonul Transilvaniei şi Unirea”, un material video pornit de la volumul său („Cimitirul Central Cluj-Napoca”) dedicat personalităţilor care au contribuit la realizarea Marii Uniri de la Alba Iulia şi ale căror morminte se află în Cimitirul Central.

 

foto Petru Dimoff

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinFacebooktwitterredditpinterestlinkedin