Povestea echipei de fotbal Victoria Cluj, echipa mănăştureană născută din mândrie locală, distrusă de presiunea administraţiei locale.
“Rapoartele poliției și ale Comitetului Regional de Fotbal consemnează manifestări violente la meciurile CFR-ului de la Cluj. În 1922, la derby-ul local Victoria Cluj – CFR Cluj toți cei 22 de jucători intrați pe teren se aflau sub influența alcoolului”, apare scris în cartea lui Cantor Zoltan şi Ciprian Rus, „Centenarul unui vis”.
Pornind de la acest pasaj, oarecum amuzant, nu poţi să nu te întrebi ce e cu această echipă Victoria Cluj. Cu puţin efort, am găsit informaţii despre un club sportiv al mănăşturenilor, condus de oameni ce şi-au lăsat amprenta asupra vremurilor: Prof. univ. Coriolan Tătaru, Dr. N. Birăescu, Prof. univ. dr. Liviu Pop, Patriciu Curea, Constantin Schipor etc., şi care a dat jucători ce au fost selecţionaţi în naţionala României.
În arhive se menţionează că: „Victoria Cluj a fost un club românesc de fotbal, înființat în anul 1920, în cartierul Mănăștur, înglobând inițial studenții de la Academia Comercială din Cluj. A jucat două finale consecutive ale campionatului național, în 1922 și 1923, ambele pierdute în faţa celor de la Chinezului Timișoara”. Echipa de bază în această perioadă a fost: Maksay (Molnar) – Husza (Chifor), Doczi – Polocsai, Szilaghi, Farkas – I.Istvanffy, Cipcigan, L.Istvanffy, Szanto, Rosvan (Megyery).
În 1921, la 3 iulie dispută primul meci internaţional al unei echipe din România întregită, întâlnind campioana Cehoslovaciei (foto deschidere), după cum se scria în ziarul Sportul: „Clujului i-a fost sortită fericirea să joace primul match internaţional al României întregite prin care am intrat şi noi în viaţa sportivă internaţională a continentului. Ziua de 3 Iulie va rămâne o dată memorabilă în sportul românesc”. La meci asistă mai mult de 5000 de spectatori, umplând până la refuz tribuna, dar şi personalităţi ale vieţii publice: prefectul Meteş, Prof. univ. dr. Haţieganu, şeful statului major sau prefectul poliţiei. Dintre „combatanţii victorieni – cei mai buni din Cluj” cronica meciului îi remarcă în mod special pe Cipcigan şi Mattauch. (Fotografia de deschidere și foto ziar fac parte din arhiva personală a nepotului lui Cipcigan, jurnalistul Tiberiu Fărcaș.)
În sezonul 1925-26, câștigă din nou campionatul regiunii Cluj, dar pierde meciul de baraj cu AMEFA Arad.
În 1927 își schimbă numele în FC România Cluj. Sub această titulatură, în 1928 ajunge în sferturile de finală ale turneului final, dar este eliminată de Jiul Lupeni.
Un sezon mai târziu reușește performanța de a se califica în finală, unde este însă învinsă de Venus București. 11-le folosit în ultimul act: Molnar – Doczi, Chifor – Doboșan, Bradea, Baba – Tabacu, Deheleanu, Huniade, Cipcigan, Novac.
După 1932 participă la primul campionat al Diviziei A, ocupând locul șase în Seria I, urmat de un loc cinci în Seria II a ediției următoare. Din 1936 revine la numele Victoria Cluj sub care reușește un loc trei în sezonul 1937-38.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial activitatea echipei este foarte redusă. După război, evoluează în Divizia B, ediția 1946-47, ocupând locul 14 în seria a 3-a, după care se destramă și dispare”.
Date destul de seci, dar urmele lăsate în istoria fotbalului nu se limitează la atât. Se ştie că jucători ai echipei Victoria au activat sub culorile Universităţii şi invers, fiind în mod constant selecţionaţi în echipa naţională.
Un episod important, atât pentru mişcarea sportivă locală, cât şi pentru ceea ce va deveni mişcarea de rezistenţă a studenţilor, sprijiniţi făţiş de mănăştureni, faţă de instaurarea regimului comunist, are loc după încheierea sezonului competiţional ’26-’27.
În anul 1927, la câteva zile după terminarea campionatului, administraţia locală hotăreşte fuziunea echipelor Victoria Cluj (din Mănăştur) şi Universitatea Cluj sub un nou nume: România Cluj, chipurile pentru a da o replică mai viguroasă cluburilor din Timişoara sau Braşov. Această acţiune nu rămâne fără urmări în planul vieţii sociale. Chiar dacă majoritatea jucătorilor de la Universitatea încep campionatul în noua formulă, nimeni nu recunoaşte desfiinţarea cluburilor şi formarea unei echipe noi, ci, lucru confirmat şi de desfăşurarea ulterioră a evenimentelor, doar schimbarea temporară a denumirii Victoria Cluj în România Cluj.
Presiunea exercitată de mişcările studenţeşti, de protestele şi manifestările de la cămine şi cantinele studenţeşti, din diversele întruniri împotriva acestei fuziuni impuse are efect. „U” Cluj revine în campionat, chiar dacă primele etape se derulaseră deja şi cei mai mulţi jucători erau legitimaţi la echipa mănăştureană.
Astfel, una din primele acţiuni prin care s-a încercat controlarea mişcării studenţeşti / universitare, zdrobirea rezistenţei locale faţă de administraţia centrală şi anularea diferenţelor dintre Cluj şi Mănăştur pentru „binele comunităţii” a fost zădărnicită. Echipa mănăştureană revine la numele iniţial şi continuă să activeze în campionat până la destrămarea sa din 1947.
Dispariţia echipei vine şi pe fondul grevei studenţeşti din 1946 şi a reprecursiunilor autorităţilor atât asupra mediului universitar, cât şi asupra mănăşturenilor ce şi-au oferit sprijinul studenţilor grevişti.
Aceeaşi soartă a avut-o în anul 1948 şi Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale. Aceasta a fost desfiinţată abuziv de regimul comunist prin noua lege de reorganizare a învăţământului.
Într-una din puţinele lucrări care au la bază documentele vremii, regretatul Gheorghe Bodea menţionează că: “…prima reîntoarcere de după bejenia din 1940 a unei echipe de fotbal clujene, a fost Victoria, care la 8 aprilie 1945, pe stadionul din Parcul oraşului, întâlneşte echipa K.M.S.C. (fostă K.A.C., apoi Vasas, Fierar, Muncitorii). După cum scrie presa vremii, Victoria era „compusă din jucătorii care au activat în trecut în cadrele simpaticei echipe mănăşturene. Fără antrenament, fără coeziune, jucătorii Victoriei n-au putut face – cu tot elanul lor – un rezultat onorabil, mai ales că echipa clujeană (K.M.S.C.) deţine o formă excepţională, fiind în stare să obţină rezultate frumoase cu oricare echipă din ţară”. În acest meci au evoluta pentru Victoria: Costea, Felecan, Meşter, Soporean, Coman, Pál, Vigu I, Cornea, Vigu II, Jifcovici, Negruţiu (Vigu III). După cum se poate observa în echipă apar şi câţiva „U”işti”. Despre un alt meci al mănăşturenilor ne lasă scris: ”La 13 iulie 1945, ziarele clujene anunţă programul echipei „Carmen” din Bucureşti, care va susţine la Cluj, sâmbăta, 14 iulie, un meci în compania echipei Victoria. Bucureştenii de la „Carmen” au învins „Victoria” (Morariu, Felecan I, Felecan III, Bedő, Szaboki, Soporean, Cornea, (Kovacs VI), Pop Alexandru, Vigu II, Chiorean (Negruţiu), Căpuşan) cu 4:2. A. Vigu, unul din ispravnicii „Victoriei”, declara: Victoria, după 2 luni de când s-a reîntors, şi-a spus cuvântul, obţinând un rezultat onorabil cu splendida echipă Carmen.”
Iată ce spune Ştefan Dobay, o legendă a fotbalului, despre întâlnirea dintre Chinezul Timişoara şi Victoria Cluj, echipa Mănăşturului, rezultat 5-1 (foto jos), într-un text ce pare să confirme versurile galeriei “primul pas pe stadion / n-am să-l uit pân’am să mor”:
“Era vară. În fața parcului, pe un panou, un afiș multicolor anunța că, pe Arena Sportivă, va avea loc duminică finala între echipele Victoria Cluj și Chinezul Timișoara, pentru desemnarea campioanei țării pe anul 1921-1922. Noi, copiii din părculeț, l-am citit fiecare cu glas tare de multe ori, și… când lectura era în toi, apare domnul Kragel. Acest mare prieten al micilor fotbaliști ne-a luat cu el, ca de obicei, în parc, ne-a așezat pe iarbă, în semicerc, și, stând în mijlocul nostru ca să-l vedem toți, ne-a explicat ce înseamnă finala campionatului național.
Intrați pe Arenă, după ce am vizitat stadionul, ne-am oprit în spatele porții dinspre Mehala. Cu puțin înainte de ora 5, din spatele tribunei auzim niște zgomote ciudate. Erau echipele mari, care ieșiseră în fața vestiarelor și făceau încălzirea, așa cum se proceda pe atunci. Fiecare trimitea balonul cât putea de sus. Adversarul proceda la fel. La 5 fix, formațiile au apărut pe teren. Căpitanul echipei oaspete a ieșit primul, cu mingea în mână, și cu o forță nemaipomenită, a tras un șut spre cer! Eu am crezut că mingea nu va mai cade jos niciodată!… În echipa Victoria din Cluj jucau, printre alții, Chifor sau Cipcigan” . Fragment din autobiografia lui Ștefan Dobay „Șut… goool!”
Astăzi, tradiţia sportului mănăşturean a fost preluată de clubul de rugby CS Mănăştur, având în componenţă studenţi români şi francezi ce studiază în special medicina la Cluj. Ca fapt divers, numele primului Cluj îl poartă cu mândrie o echipă de fotbal în şase care activează într-un campionat local dedicat amatorilor.
