După nouă ani de la legiferare – Platforma școlară ad-hoc de e-learning, modelul românesc

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinFacebooktwitterredditpinterestlinkedin

Încă primim mesaje în care părinții ni se plâng că elevii sunt nevoiți să țină legătura cu profesorii pe platforme diferite. Chiar dacă școala le pune la dispoziție conturi pe platforme dedicate tip google classroom sau microsoft teams mai sunt profesori care au ”stil propriu” și preferă să folosească aplicația ”pe care au putut să o învețe”: ”Fiica mea are doar doi profesori okey care se țin de orar. Alți profesori îi trimit teme pe whatssapp, la altul trebuie să cauți pe mail sau ce a pus pe drive, unul vrea să intre pe zoom în direct, e complet zăpăcit copilul. Or fi ei generația nativ digital, dar e normal să se descurce elevul pe 4 – 5 aplicații și profesorul să nu învețe niciuna?”. Așa arată unul din mesajele care ne-a provocat să cercetăm puțin și să vedem care ar fi soluțiile, dacă există vreuna.

E clar, anul școlar 2019 – 2020 e unul sacrificat. Cu toate eforturile individuale ale cadrelor didactice, monopolul statului și lipsa acestuia de reacție sau acțiune unitară va lăsa semne adânci în ceea ce înseamnă educația școlară.

Într-un articol publicat pe site-ul edupedu.ro se atrage atenția asupra unei obligații a statului prevăzută încă din 2011 de art. 90 din Legea educației naționale: înființarea Platformei școlare de e-learning. ”Ministerul Educației și Cercetării exercită, în domeniul învățământului preuniversitar, următoarele atribuții: (…) t) construiește și asigură funcționarea optimă a Platformei școlare de e-learning.” În articolul 70 din Legea Educației se prevede că: ”Unitățile de învățământ utilizează platforma școlară de învățare pentru a acorda asistență elevilor în timpul sau în afara programului școlar ori pentru cei care, din motive de sănătate, temporar nu pot frecventa școala.”

În acest moment, deși avem de nouă ani o lege ce obligă ministerul să realizeze platforma necesară învățământului on-line și școlile să o utilizeze pentru a acorda asistență elevilor, ne aflăm în situația ciudată în care fiecare se descurcă cum poate. Dacă la momentul închiderii școlilor profesorii începeau să descopere platformele de comunicare și să supună elevii presiunii activităților on-line, iată că, dacă se vrea, se pot găsi și soluții funcționale, așa, mai pe repede înainte.

În luna martie ministerul educației ar fi convocat prin inspectoratele școlare cadrele didactice la instruire online pentru utilizare Teams/Office 365, Google Meet, Zoom, Livresq și Google Classroom. Timp de cinci zile consecutive, în cadrul unui webinar de aproximativ o oră, celor ce au accesat platforma EDUCRED le-au fost prezentate modul de funcționare și gestionare a aplicațiilor. Pentru că, în mod normal, pentru învățarea și folosirea acestora sunt necesare săptămâni de work-shop-uri, profesorii se vor mulțumi doar cu acces la tutoriale on-line accesând digital.educred.ro, un spațiu virtual ”creat pentru toți profesorii care doresc să valorifice noile tehnologii în activitățile de învățare cu elevii”.

Toate aceste platforme permit folosirea unor resurse diverse și sunt limitate doar de creativitatea utilizatorilor și de timpul necesar pentru pregătirea unei ore de curs on-line. Chiar dacă sunt gratuite, folosirea acestor aplicații are anumite limite, de timp de utilizare, număr de persoane active etc. Depășirea acestora și exploatarea în condiții optime ține de administratorul școlar, după cum susțin chiar profesorii intervievați pe site-ul edupedu.ro: ”E foarte obositor dacă nu ai o platformă integrată – video, tablă, conținut – care să îmi ofere toate serviciile, de la chat până la video, posibilitatea de a înregistra și a partaja. Aici s-a văzut cât de neștiutori, dar și cât de dezinteresați sunt unii directori. Google classroom e accesibilă gratis, doar cu condiția să o ceri prin școală. Și foarte mulți nu au făcut chestia asta, ci au zis: folosiți aia și aia și aia și, în esență, descurcați-vă. Școala fiului meu a cerut Google suite for education și totul este foarte ok”, susține profesorul Doru Căstăian.

Alternative la soluțiile pe care statul român ar fi trebuit să le pună la dispoziția celor implicați în procesul de învățământ vin de la antreprenori, părinți, elevi interesați de a inova în zona educației online.

”Edmodo.com am descoperit-o acum și o s-o folosesc și după, pentru că este un generator de teste excelent. Poți să dai print și te duci la clasă. Mie îmi place foarte mult și faptul că ai clasă virtuală – deci ai un catalog virtual în care poți da notă fiecărui elev. Elevul poate primi de la mine feedback personalizat în condiții de discreție totală, pot să-i atașez mesaje pe fiecare item din test, ca și cum i-aș scrie pe foaie, ceea ce mi se pare foarte bine.
Platforma îmi permite să dau și părintelui un cont, pentru că toate platformele pleacă de la un model pedagogic, în care suntem toți parteneri. Există și posibilitatea să intri pe un feed comun cu alți profesori din lume, să vezi ce fac ei și ce shareuiesc” rezumă profesorul Doru Căstăian experința sa în interviul pe care îl puteți citi aici.

Într-un comentariu făcut pe pagina personală de facebook, Dan Mașca, cunoscut antreprenor și dezvoltator de aplicații IT dedicate și utilizate în sistemul de învățământ, afirma: ”Digitalizarea educației se putea realiza de jos în sus, dacă unii, considerați de Daniel Funeriu mari politicieni, de exemplu Emil Boc de la Cluj, chiar ajungeau să fie mari politicieni. Transformarea digitală putea să aibă loc din orașe mari, universitare și care aveau puterea financiară să o facă, iar după aceea, prin lobby făcut prin Asociația Municipiilor din România, împreună cu cei de la Asociația Consiliilor Județene și cu cei mai răsăriți de la Asociația Comunelor din România, puteau să facă aceste platforme digitale, deoarece NIMENI nu îi oprea. Din contră, legea dată pe vremea lui Funeriu permitea finanțarea, iar internetul permitea ca ceea ce finanțau și adăugau online din punct de vedere al conținutului să fie accesat de toți copiii din țară cu acces la net.
După o perioadă de jos, fiind presiune și de la părinți și de la elevi și de la antreprenori diverși, cei de sus nu îi mai puteau ignora și schimbau legile. Puterea care influențează nu este doar cea de sus din parlamentul național și guvernul României, ci și cele din miile de comunitate, CJ-uri și mai ales a acelora din orașe stat ca Cluj, Timișoara, Iași, Oradea etc. orașe universitare, cu tot ce trebuia să facă transformarea digitală, dacă aveai ceva lideri prin conducerea comunității și nu doar niște habarniști”.

PS. Platforma digital.educred.ro pune la dispoziția cadrelor didactice tutoriale și resurse legate de platforme pentru gestionarea claselor, a resurselor de învățare și a progresului școlar, platforme și aplicații în limba română, resurse educaționale în format digital, resurse pentru activități de învățare – Institutul de Științe ale Educației, instrumente online pentru platforme de învățare, instrumente pentru comunicare sau grupuri de sprijin colegial.

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinFacebooktwitterredditpinterestlinkedin