Copiii din Mănăștur ocrotiți de regina Maria

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedin

În anii de după Unire, în România și Clujul acelor vremuri existau preocupări pentru eradicarea bolilor care făceau multe victime în rândul copiilor. În data de 10 iunie, anul 1923, Societatea „Principele Mircea” inaugura în Mănăștur un dispensar care deservea populația din acest cartier. Societatea „Principele Mircea” se afla sub directa protecție a reginei Maria și avea ca scop îngrijirea copiilor. Denumirea societății vine de la numele celui de-al șaselea copil al regelui Ferdinand și al reginei Maria, principele Mircea care a murit la o vârstă foarte fragedă de febră tifoidă. De altfel, această tragedie o va marca pe regină care a deschis centre de îngrijire dedicate mamelor și copiilor în întreaga țară, inclusiv la Cluj-Napoca.

„Cu ataşarea provinciilor româneşti la patria mamă, Societatea Principele Mircea şi-a extins activitatea şi asupra Ardealului descinzând şi în Mănăstur. Prin câştigarea unui edificiu propriu, această societate condusă cu mult simţ practic şi prevăzător a înţeles de la început, că aici cartierul Mănăşturului, singurul cartier românesc, trebuie să ocupe primul plan al preocupărilor cari vizează chestiunea unei ocrotiri infantile cu adevărat românești”, scria dr. Axente Iancu, directorul centrului pentru ocrotirea copiilor Azilul de copii, într-un articol intitulat „Ocrotirea infantilă în Cluj-Mănăștur”, publicat în ziarul Societatea de mâine, în anul 1924.
Din păcate, România interbelică se confrunta cu o gravă problemă, cea a mortalității infantile. În multe din cartierele clujene existau deja centre pentru combaterea acestui fenomen. Inființarea dispensarului din Mănăștur venea ca o mană cerească: „Fiind acest cartier pe vremuri în urma timpurilor vitrege cu totul neglijat din cauza populaţiei excesiv româneşti, era natural că deodată cu o revizuire dictată de justiţia istorică, elementul românesc să fie repus în drepturile sale. Această schimbare de atitudine şi de tratament ce trebuiau administrate elementului băştinaş se impunea nu numai prin schimbarea constelaţiei, ci era reclamată chiar şi de un simţ de echitate numai, de care aceşti români nu au avut parte (vorbim numai de chestiunea asistenţei infantile). Până când în trecut toate celelalte cartiere aveau câte un dispensar, în cadrul căruia se organizase și conducea o luptă sistematică contra mortalităţii infantile, acest cartier românesc era lăsat mai mult la voia întâmplării şi unor prejudecăţi, ale căror consecinţe funeste de obicei se puneau pe contul fatalităţii”, declara medicul Axente Iancu.

Sănătate după model francez

Dispensarul Societatea Principele Mircea a funcționat la început cu o singură zi de consultații pe săptămână care avea loc duminica, iar cu ajutorul medicamentelor și a instrumentarului medical necesar a încercat să-și demonstreze utilitatea.

Imediat după deschidere, s-a înregistrat un număr mare al pacienților. Apoi interesul a scăzut. Însă aceste realități nu au fost ascunse. „Numărul extraordinar de mare de la început al solicitatorilor, pe care noi suntem dispuşi a-1 pune mai mult în contul curiozităţii şi farmecului pe care-1 prezintă de obiceiu, fiecare lucru nou şi care la început depăşea forţele unui singur medic, s-a redus în curând în mod simţitor; ba ce e mai curios, cu ocaziunea sosirii d-nei Vlahuţa de la Bucureşti, care dorea să se intereseze de mersul dispensariului din Mănăștur, un singur copil se prezentase numai la aceste consultațiuni. Cu toate că aveam informații precise despre sosirea reprezentantei Societății Principele Mircea din Bucureşti. Ne-am abținut de la orice intervenţie artificială,dorind să putem prezenta un tablou real fără deturnarea adevărului”, scria același medic.

Cadrele medicale nu s-au descurajat. Medicii, dar și surorile medicale au continuat să lămurească oamenii cât de important este să apeleze la serviciile medicale ale dispensarului atunci când au nevoie. Astfel, dispensarul și-a câștigat „apostoli chiar în sânul populaţiei”. Numărul copiilor care frecventau acest dispensar a cunoscut din nou un trend ascendent. Societatea a fost nevoită ca în mod treptat să mărească şi numărul consultaţiilor. După un an de la deschidere, dispensarul oferea patru zile de consultații pe săptămână: marţia, joia, vinerea şi duminica, prezentându-se de fiecare dată câte 20-40 de copii.
O statistică interesantă, furnizată de medicul Axente Iancu, arată că în perioada iunie 1923 – mai 1924 (aproximativ în 10 luni jumătate) la dispensarul Mănăștur s-au prezentat 176 de sugari cărora li s-a dat în totul 631 consultații și un număr de 127 de copii cu vârsta mai mare de doi ani, cu 246 consultații. În total, în intervalul de timp mai sus indicat s-au oferit 877 consultații.

Una din zilele dedicate consultațiilor era rezervată pentru tratamentul sifilisului. „Ca în toate părţile aşa şi în cartierul Mănăşturului, boalele venerice înregistrează o difuzionare regretabilă a acestui teribil flagel care lăsat în voia lui va putea compromite în proporții îngrijitoare vitalitatea acestei populaţii”, arăta dr. Axente Iancu. În combaterea acestei boli, doctorii clujeni ai dispensarului Societatea Principele Mircea, fiind în temă cu cercetările și rezultatele medicilor din Europa, s-au ghidat după modelul profesorului francez Couvelaire de la Paris. Medicamentele erau puse la dispoziţia Societăţii Principele Mircea de către Direcţiunea I. Reg. a Ocrotirilor Sociale cu „multă amabilitate şi fără nici o discuție”. La Clinica dermato-venerică aflată sub conducerea dr. Tătar se efectuau analizele de sânge, iar clinica medicală condusă de profesorul Haţieganu realiza
examenul medical al mamelor înainte de a fi supuse unui tratament.

Lobby pentru o „bucătărie de lapte” în Mănăștur

Tot la dispensarul din Mănăștur doctorii au identificat nevoia stringentă a unei bucătării de lapte, „unde să se pregătească un lapte cu toate precauţiuniile de sterilizare modernă şi care să prezinte sub raportul curăţeniei şi provenienţei toată garanţia”. În opinia lor, majoritatea mamelor din cartierul Mănăştur se recrutau din rândul muncitoarelor de la fabrică, iar ele la două luni după naștere erau nevoite conform regulamentului să-şi reia lucrul. „Deoarece leagănele afectate fabricelor erau prea puţin încăpătoare şi insuficiente, ca să adăpostească pe toţi sugarii muncitoarelor şi deoarece o distanţă prea mare de la domiciliu la fabrică prezenta un obstacol insurmontabil pentru transportarea zilnică a micilor copilași, aceştia de obicei erau lăsaţi acasă în grija unei bătrâne sau fetiţe mai mari, care îi hrăneau într-un fel, care se află în contradicţie flagrantă cu cele mai elementare percepte de igienă infantilă”, argumentau medicii. De aceea, ei erau de părere că „în asemenea cazuri, când ocupaţia zilnică forţează o separare a copilului de mamă, este foarte raţional ca acesta în absenţa mamei să fie alimentat cu lapte sterilizat”, sub vegherea medicului, „ca să nu se facă abuz de întrebuinţarea laptelui de vacă şi pentru ca alimentarea artificială să nu se extindă în mod nejustificat”.

Cadrele medicale își mai doreau înființarea a două săli de așteptare, pentru a se putea face triajul pacienților cu boli contagioase și a se evita astfel îmbolnăvirea altora care stau în sala de aștepare.

Schimbarea în bine a stării de sănătate a populației din Mănăștur și dezvoltarea dispensarului nu depindeau numai de munca doctorilor. De aceea, dr. Axente Iancu își încheie articolul atrăgând atenția și celorlalți factori: „Ar fi un gest dintre cele mai frumoase dacă chestia stării sanitare a populaţiei din Mănăştur, şi combaterea mortalităţii infantile din acest cartier ar interesa toate autorităţile noastre, atât cele sanitare cât şi administrative deopotrivă, asociindu-le într-o strânsă colaborare în vederea lărgirii cadrelor acestui dispensar”.

Tia Sîrca

 

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinFacebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedin