Casa Consiliului, clădirea care a impus un cod de comportament civic în Cluj

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinFacebooktwitterredditpinterestlinkedin

Conferirea titlului de oraş liber regesc, la sfârşitul secolului al XIV-lea, i-a permis Clujului împrejmuirea sa cu ziduri de apărare şi, de asemenea, i-a dat dreptul de a avea pecete proprie. Marile transformări petrecute au impus construirea unui aşezământ în care notabilităţile cetăţii – reunite în cadrul unui consiliu local – să îşi poată desfăşura activitatea. În îndelungata sa istorie, Casa Consiliului a fost distrusă de mai multe ori şi reclădită de fiecare dată. Prima renovare – sau mai precis, reconstrucţie din temelii – a avut loc în anul 1650. Casa a fost refăcută în arhitectura stilului renascentist, iar pe frontispiciul ei au fost aşezate blazoanele celor şapte oraşe libere regeşti ale Transilvaniei din acea epocă.

Pe lângă blazoanele celor şapte oraşe transilvănene, pe frontispiciul Casei Consiliului erau încrustate peste 50 de maxime şi proverbe, scrise în limba latină. Ele alcătuiau un cod de comportament civic, iar prin faptul că erau afişate pe faţada unei clădiri oficiale erau mereu în atenţia populaţiei, îndemnând-o să şi le însuşească şi să le respecte. Casa avea şi un turnuleţ în care fusese montat un clopot. Rolul său era acela de a înştiinţa locuitorii cetăţii despre existenţa unui condamnat la moarte care urma a fi executat în piaţa centrală.

Două incendii devastatoare au mistuit clădirea, în 1775 şi 1798. După ultimul, care a distrus Casa Consiliului, municipalitatea a hotărât ridicarea unei clădiri noi, mult mai încăpătoare. Din lipsă de spaţiu, a fost concesionat terenul din apropiere, pe care se afla biserica unitariană, precum şi casa parohială a acesteia. În 1842, rămăşiţele vechii construcţii au fost complet înlăturate şi, totodată, au fost demolate casa parohială şi biserica unitariană. Cărămizile recuperate din vechile clădiri, precum şi pietre luate din zidurile care împrejmuiau oraşul au constituit materialul din care a fost ridicată noua clădire a consiliului aşa cum este ea astăzi. Refolosirea acestor materiale pare să arate că şi atunci, ca şi acum, bugetul local era supus unui regim de austeritate.

La ridicarea noului edificiu, au fost obligaţi să participe toţi cetăţenii oraşului. Unii au fost implicaţi financiar în acest proiect, însă marea majoritate au muncit efectiv la realizarea sa. Faptul că cetăţenii au fost nevoiţi să participe la construcţie nu evidenţiază spiritul lor civic deosebit, ci dovedeşte doar că munca patriotică nu este un apanaj al comunismului.

Pentru decorarea curţii interioare a edificiului, s-au folosit blazoanele marilor familii nobiliare ale Clujului, precum şi ale principilor Transilvaniei. În perioada comunistă, aceste blazoane au fost mutate la Muzeul de Istorie al Transilvaniei, iar pe frontispiciul clădirii a fost aşezată emblema oraşului.

Construcţia casei noului consiliu local a debutat în 1843. Ridicată cu sprijinul nemijlocit al populaţiei, clădirea a fost dată în folosinţă la data de 16 septembrie 1845, când – în cadrul unui serviciu liturgic festiv, la care au participat mai marii oraşului – a fost sfinţită.

Printre primarii care s-au perindat prin ea, de-a lungul timpului, având o influenţă marcantă asupra vieţii publice a oraşului, s-au numărat Haller Károly (1884-1886), Albach Géza (1886-1898), Haller Gusztáv (1913-1918) şi Iulian Pop, primul primar român al municipiului.

Avocatul Iulian Pop, numit primar la data 19 ianuarie 1919, de către Consiliul Dirigent al Transilvaniei, a deţinut funcţia până în 1923, când, în 13 aprilie, a demisionat. Pe perioada mandatului său, a fost inaugurată Universitatea Românească din Cluj, „Dacia Superioară” (azi „Babeş-Bolyai”), care şi-a deschis porţile la 1 noiembrie 1919.

Deschiderea oficială a Universităţii Daciei Superioare a avut loc la 1 noiembrie 1919, în prezenţa Regelui Ferdinand I şi a Reginei Maria, iar prelegerea inaugurală, cu titlul Datoria vieţii noastre, a fost susţinută de istoricul Vasile Pârvan.

De asemenea, în mandatul lui Iulian Pop, s-au început lucrările de introducere a gazului metan, a fost dezvelită Statuia Lupa Capitolina – amplasată în Piaţa Centrală –, s-a construit un nou pod peste Someşul Mic – cunoscut azi sub numele de „Podul Traian” – menit a deschide o nouă cale de acces din Piaţa Mihai Viteazul spre cartierul gării. Tot în mandatul său, au fost efectuate numeroase lucrări de refacere şi de modernizare a străzilor, precum şi a şcolilor oraşului.

Ioan Ciorca

FacebooktwitterredditpinterestlinkedinFacebooktwitterredditpinterestlinkedin

-